Vercingetorix (cca. 82 î.Hr. - 46 î.Hr a fost conducătorul galilor in decursul războielor romano-galice. Vercingetorix a rezistat cu eroism în faţa romanilor dar a fost silit să cedeze în faţa forţelor lor superioare. Cezar, s-a dovedit un mare comandant de oaste iar Vercingetorix s-a predat în faţa lui şi a murit în închisoare, prin sufocare. Galia a fost transformată în provincie romană, devenind una dintre cele mai înfloritoare.
După ce a fost numit guvernator al provinciei romane Gallia Narbonensis (astăzi Provence) în 58 î.Hr., Iulius Cezar a pornit să cucerească triburile galice în anii următori, menţinând controlul printr-o strategie atentă „dezbină şi conduce”. S-a folosit de discordia din sânul elitelor galice, arătându-se binevoitor cu unii nobili faţă de ceilalţi, oferindu-le sprijin politic şi delicii romane precum vinul. Tentativele de răscoală, precum cea a lui Ambiorix din 54 î.Hr., nu au obţinut decât sprijin local, dar Vercingetorix, al cărui tată, Celtillus fusese ucis de proprii săi conaţionali pentru încercarea de a conduce întreaga Galie, a reuşit să unească triburile galice împotriva romanilor şi a adoptat tehnici mai moderne de război.
Răscoala pe care Vercingetorix a ajuns să o conducă, a pornit la începutul anului 52 î.Hr., în timp ce Cezar aduna trupe în Galia Cisalpină. Crezând că atenţia lui Cezar va fi distrasă de frământările din Roma ce aveau loc după moartea lui Claudius, triburile carnute, sub Cotuatus şi Conetodunus au făcut prima mişcare, măcelărindu-i pe romanii care se stabiliseră pe teritoriul lor.
Vercingetorix, un tânăr nobil din Gergovia, oraş din provincia Arveni, şi-a ridicat supuşii ca să se alăture răscoalei, dar nobilii oraşului, inclusiv Gobanitio, unchiul lui Vercingetorix, i-au izgonit pe el şi pe adepţii săi, considerând că a opune rezistenţă lui Cezar era un risc prea mare. Neclintit, Vercingetorix a ridicat o armată a celor săraci, a cucerit Gergovia şi a fost întâmpinat ca rege. [1]A făcut alianţe cu alte triburi şi după ce i s-a conferit în unanimitate comanda supremă a armatelor, şi-a impus autoritatea printr-o disciplină strictă şi prin luarea de ostatici. A adoptat politica retragerii în fortificaţii naturale; lui i se datorează un exemplu timpuriu de strategie a arderii pământului, trecând oraşele romane prin foc pentru a împiedica legiunile romane să trăiască din roadele pământului.
Vercingetorix şi armata lui au câştigat câteva conflicte iniţiale minore cu unităţile romane conduse de Cezar şi Titus Labienus, prim-locotenent. Cu toate acestea, romanii au cucerit capitala de trib de la Avaricum (Bourges), omorând întreaga populaţie de 120.000 de oameni. Următoarea bătălie importantă a fost cea de la Gergovia, unde Vercingetorix l-a învins pe Cezar, provocându-i pierderi majore. Victoria însă l-a costat pe Vercingetorix vieţile multor oameni, inclusiv mulţi nobili. Din cauza pierderilor, s-a retras, mutându-se în altă fortăreaţă, Alesia.
În bătălia de la Alesia, Cezar a construit o fortificaţie în jurul oraşului ca să îl asedieze. Totuşi, armata lui Cezar era încojurată de restul Galiei, iar Vercingetorix a ordonat aliaţilor săi galici să-i atace pe romanii care îl asediau, astfel că Cezar a construit o altă fortificaţie în exterior împotriva armatelor de la care aşteptau ajutor (ce a dus la o fortificaţie de forma unei gogoşi cu gaură la mijloc). Ajutorul însă a fost insuficient: estimările cuprind între 80.000 şi 250.000 de soldaţi. Vercingetorix, conducător tactic, a fost izolat de ei din interior, şi fără îndrumarea lui, atacurile nu au avut iniţial succes. Cu toate acestea, atacurile au dezvăluit un punct vulnerabil al fortificaţiilor, iar forţele combinate din interior şi exterior aproape au făcut o breşă. Numai după ce el însuşi a condus ultimele rezerve în luptă, Cezar a reuşit în cele din urmă să triumfe. Această bătălie a fost decisivă pentru crearea Imperiului Roman.
Legenda spune că Vercingetorix s-a predat într-o manieră impunătoare, se pare că a ieşit din Alesia şi a făcut înconjurul taberei lui Cezar călare înainte de a-şi arunca armele la pământ la picioarele lui, dându-şi jos armura şi îngenunchiind în faţa lui Cezar cu un gest extravagant. Cezar însă contrazice nemijlocit prezentarea evenimentului, descriind predarea lui Vercingetorix mult mai modest. A stat în închisoarea de la Tullianum din Roma cinci ani, înainte de a fi expus public la parada triumfală a lui Cezar din anul 46 î.C.
A fost executat după paradă, probabil prin strangulare în inchisoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu