Bon Jovi este o trupa de hard rock originară din New Jersey. Formată de Jon Bon Jovi, vocea principală a formaţiei , grupul a cunoscut succesul în anii '80. Trupa şi-a continuat succesul si in deceniile urmatoare, fiind astazi considerată una dintre cele mai mari trupe rock a lumii.
Bon Jovi a vândut mai mult de 35 de milioane de albume în Statele Unite ale Americii şi peste 120 de albume în toata lumea, având la activ concerte live în marile oraşe din Asia, Europa, Australia, Canada, Africa de Sud şi America de Sud, precum şi în oraşele mari din Statele Unite.
Bon Jovi a scos 10 albume de studio, 2 albume "best of" şi un album live. Cel mai bine vândut album rămâne al treilea material discografic Slippery When Wet care a vandut peste 25 de milioane de copii in intreaga lunme. Formaţia a avut un număr de şapte albume numărul 1 în clasamentele muzicale din Europa, 6 în clasamentele din lume, 3 în America şi 5 în Marea Britanie. Dar şi alte multe albume numărul 1 in Australia, Japonia, Canada şi Germania. Bon Jovi a avut numeroase hituri în toată lumea, precum "You Give Love a Bad Name", "Livin' on a Prayer", "Wanted Dead or Alive", "Bad Medicine', "I'll Be There for You", "Keep the Faith", "Bed of Roses", "Always", "It's My Life", "Have a Nice Day", "Everyday" si "Who Says You Can't Go Home".
vineri, 23 aprilie 2010
Vercingetorix
Vercingetorix (cca. 82 î.Hr. - 46 î.Hr a fost conducătorul galilor in decursul războielor romano-galice. Vercingetorix a rezistat cu eroism în faţa romanilor dar a fost silit să cedeze în faţa forţelor lor superioare. Cezar, s-a dovedit un mare comandant de oaste iar Vercingetorix s-a predat în faţa lui şi a murit în închisoare, prin sufocare. Galia a fost transformată în provincie romană, devenind una dintre cele mai înfloritoare.
După ce a fost numit guvernator al provinciei romane Gallia Narbonensis (astăzi Provence) în 58 î.Hr., Iulius Cezar a pornit să cucerească triburile galice în anii următori, menţinând controlul printr-o strategie atentă „dezbină şi conduce”. S-a folosit de discordia din sânul elitelor galice, arătându-se binevoitor cu unii nobili faţă de ceilalţi, oferindu-le sprijin politic şi delicii romane precum vinul. Tentativele de răscoală, precum cea a lui Ambiorix din 54 î.Hr., nu au obţinut decât sprijin local, dar Vercingetorix, al cărui tată, Celtillus fusese ucis de proprii săi conaţionali pentru încercarea de a conduce întreaga Galie, a reuşit să unească triburile galice împotriva romanilor şi a adoptat tehnici mai moderne de război.
Răscoala pe care Vercingetorix a ajuns să o conducă, a pornit la începutul anului 52 î.Hr., în timp ce Cezar aduna trupe în Galia Cisalpină. Crezând că atenţia lui Cezar va fi distrasă de frământările din Roma ce aveau loc după moartea lui Claudius, triburile carnute, sub Cotuatus şi Conetodunus au făcut prima mişcare, măcelărindu-i pe romanii care se stabiliseră pe teritoriul lor.
Vercingetorix, un tânăr nobil din Gergovia, oraş din provincia Arveni, şi-a ridicat supuşii ca să se alăture răscoalei, dar nobilii oraşului, inclusiv Gobanitio, unchiul lui Vercingetorix, i-au izgonit pe el şi pe adepţii săi, considerând că a opune rezistenţă lui Cezar era un risc prea mare. Neclintit, Vercingetorix a ridicat o armată a celor săraci, a cucerit Gergovia şi a fost întâmpinat ca rege. [1]A făcut alianţe cu alte triburi şi după ce i s-a conferit în unanimitate comanda supremă a armatelor, şi-a impus autoritatea printr-o disciplină strictă şi prin luarea de ostatici. A adoptat politica retragerii în fortificaţii naturale; lui i se datorează un exemplu timpuriu de strategie a arderii pământului, trecând oraşele romane prin foc pentru a împiedica legiunile romane să trăiască din roadele pământului.
Vercingetorix şi armata lui au câştigat câteva conflicte iniţiale minore cu unităţile romane conduse de Cezar şi Titus Labienus, prim-locotenent. Cu toate acestea, romanii au cucerit capitala de trib de la Avaricum (Bourges), omorând întreaga populaţie de 120.000 de oameni. Următoarea bătălie importantă a fost cea de la Gergovia, unde Vercingetorix l-a învins pe Cezar, provocându-i pierderi majore. Victoria însă l-a costat pe Vercingetorix vieţile multor oameni, inclusiv mulţi nobili. Din cauza pierderilor, s-a retras, mutându-se în altă fortăreaţă, Alesia.
În bătălia de la Alesia, Cezar a construit o fortificaţie în jurul oraşului ca să îl asedieze. Totuşi, armata lui Cezar era încojurată de restul Galiei, iar Vercingetorix a ordonat aliaţilor săi galici să-i atace pe romanii care îl asediau, astfel că Cezar a construit o altă fortificaţie în exterior împotriva armatelor de la care aşteptau ajutor (ce a dus la o fortificaţie de forma unei gogoşi cu gaură la mijloc). Ajutorul însă a fost insuficient: estimările cuprind între 80.000 şi 250.000 de soldaţi. Vercingetorix, conducător tactic, a fost izolat de ei din interior, şi fără îndrumarea lui, atacurile nu au avut iniţial succes. Cu toate acestea, atacurile au dezvăluit un punct vulnerabil al fortificaţiilor, iar forţele combinate din interior şi exterior aproape au făcut o breşă. Numai după ce el însuşi a condus ultimele rezerve în luptă, Cezar a reuşit în cele din urmă să triumfe. Această bătălie a fost decisivă pentru crearea Imperiului Roman.
Legenda spune că Vercingetorix s-a predat într-o manieră impunătoare, se pare că a ieşit din Alesia şi a făcut înconjurul taberei lui Cezar călare înainte de a-şi arunca armele la pământ la picioarele lui, dându-şi jos armura şi îngenunchiind în faţa lui Cezar cu un gest extravagant. Cezar însă contrazice nemijlocit prezentarea evenimentului, descriind predarea lui Vercingetorix mult mai modest. A stat în închisoarea de la Tullianum din Roma cinci ani, înainte de a fi expus public la parada triumfală a lui Cezar din anul 46 î.C.
A fost executat după paradă, probabil prin strangulare în inchisoare.
Istorie înseamnă şi cuvinte sau expresii rostite de personalităţi în anumite momente ale existenţei şi activităţii lor. Multe dintre aceste expresii au făcut la rândul lor istorie prin implicaţiile la nivelul deciziilor pe care cei care le-au rostit le-au luat uneori în momente cruciale.
" Prefer să fiu primul în satul meu decât al doilea la Roma " Iulius Caesar ( 100-44 î.Hr.)
Aceasta ar putea fi definiţia ambiţiei, care cu siguranţă nu-i lipsea lui Caesar. Ascensiunea rapidă la putere şi bogăţia s-a datorat victoriilor obţinute pe câmpul de luptă şi a ascendentului asupra soldaţilor romani. Odată ajuns la putere, a condus ca un stăpân absolut, neglijând părerea Senatului şi a celor doi consuli. Dorinţa sa nemărturisită era să ajungă împărat. Deşi i-a fost oferită coroana, rumoarea poporului în cadrul ceremoniei publice l-a determinat pe Caesar să refuze. Caesar nu a fost numai cea mai mare personalitate printre contemporanii săi, dar niciun alt roman nu a mai reuşit să-i întreacă gloria.
"Alea iacta est" - Zarul este aruncat (riscul este acceptat).
Fraza „Iacta alea est” este fraza pe care, după cronica lui Suetoniu ar fi pronunţat-o Iulius Cezar în ziua de 10 ianuarie 49 î.Hr. când şi-a condus trupele peste râul Rubicon, care constituia graniţa dintre Galia Cisalpină şi Italia, începând războiul civil împotriva lui Pompei. Fraza este adesea citată în mod greşit sub forma „Alea iacta est”.
„Divide et impera”- „dezbină şi stăpâneşte”
Expresia este atribuită lui Filip al II-lea, rege al Macedoniei (382-336 Î.C.), descriind politica sa împotriva oraşelor-state greceşti.
Elementele constitutive ale acestei strategii sunt:
* crearea sau neîmpotrivirea la formarea de grupuri înguste din populaţia vizată. Astfel de grupuri absorb resurse şi previn alianţe care să provoace pe dominator.
* ajutarea şi promovarea celor care sunt dispuşi să colaboreze cu cel ce îşi impune voinţa, adesea acordându-le pământ, bogăţii, titluri, funcţii ce aparţin unei persoane din acelaşi grup sau din grup „rival”.
* promovarea neîncrederii şi neînţelegerii între membrii unui grup sau între grupuri.
* impunerea propriei voinţe asupra grupurilor sau membrilor unui grup în vederea obţinerii rezultatelor dorite. Impunerea se poate realiza în mod subtil sau în mod transparent. Un exemplu ar fi încurajarea cheltuielilor de lux (ex. palat strălucitor) care diminuează cheltuielile militare sau pe cele legate de manevre politice.
Această strategie necesită multă îndemânare şi fineţe politică, deasemenea o bună înţelegere a ştiinţei politice, istoriei, psihologiei.
" Prefer să fiu primul în satul meu decât al doilea la Roma " Iulius Caesar ( 100-44 î.Hr.)
Aceasta ar putea fi definiţia ambiţiei, care cu siguranţă nu-i lipsea lui Caesar. Ascensiunea rapidă la putere şi bogăţia s-a datorat victoriilor obţinute pe câmpul de luptă şi a ascendentului asupra soldaţilor romani. Odată ajuns la putere, a condus ca un stăpân absolut, neglijând părerea Senatului şi a celor doi consuli. Dorinţa sa nemărturisită era să ajungă împărat. Deşi i-a fost oferită coroana, rumoarea poporului în cadrul ceremoniei publice l-a determinat pe Caesar să refuze. Caesar nu a fost numai cea mai mare personalitate printre contemporanii săi, dar niciun alt roman nu a mai reuşit să-i întreacă gloria.
"Alea iacta est" - Zarul este aruncat (riscul este acceptat).
Fraza „Iacta alea est” este fraza pe care, după cronica lui Suetoniu ar fi pronunţat-o Iulius Cezar în ziua de 10 ianuarie 49 î.Hr. când şi-a condus trupele peste râul Rubicon, care constituia graniţa dintre Galia Cisalpină şi Italia, începând războiul civil împotriva lui Pompei. Fraza este adesea citată în mod greşit sub forma „Alea iacta est”.
„Divide et impera”- „dezbină şi stăpâneşte”
Expresia este atribuită lui Filip al II-lea, rege al Macedoniei (382-336 Î.C.), descriind politica sa împotriva oraşelor-state greceşti.
Elementele constitutive ale acestei strategii sunt:
* crearea sau neîmpotrivirea la formarea de grupuri înguste din populaţia vizată. Astfel de grupuri absorb resurse şi previn alianţe care să provoace pe dominator.
* ajutarea şi promovarea celor care sunt dispuşi să colaboreze cu cel ce îşi impune voinţa, adesea acordându-le pământ, bogăţii, titluri, funcţii ce aparţin unei persoane din acelaşi grup sau din grup „rival”.
* promovarea neîncrederii şi neînţelegerii între membrii unui grup sau între grupuri.
* impunerea propriei voinţe asupra grupurilor sau membrilor unui grup în vederea obţinerii rezultatelor dorite. Impunerea se poate realiza în mod subtil sau în mod transparent. Un exemplu ar fi încurajarea cheltuielilor de lux (ex. palat strălucitor) care diminuează cheltuielile militare sau pe cele legate de manevre politice.
Această strategie necesită multă îndemânare şi fineţe politică, deasemenea o bună înţelegere a ştiinţei politice, istoriei, psihologiei.
luni, 19 aprilie 2010
Constantin cel Mare
Numele lui Constantin cel Mare este strâns legat de Imperiul Roman de Răsărit, de Constantinopol şi de liberalizarea creştinismului, recunoscut de el ca religie de stat. Fondator al Imperiului de Răsărit, al Constantinopolului şi părinte al creştinismului, Constantin este considerat primul împărat creştin, care a deschis o nouă perioadă în istoria umanităţii – Evul Mediu.
Flavius Valerius Constantinus, viitorul “Constantin cel Mare”, s-a născut între anii 180/285 la Naissus în Dacia Medinterranea (Nish, Serbia), ca fiu al ofiţerului în armata romană, Constantius I Chlorus şi al Flaviei Iulia Elena – femeie de condiţie socială modestă, fie din acel oraş, fie dintr-un sat traco-moesic din împrejurimi. Câţiva ani mai tărziu Constantius a fost chemat la curtea lui Maximianus, unde în anul 289 s-a căsătorit cu Thodora, fiica vitregă a acestuia (Elena era soţie nelegitimă a lui Constantius). Din acel moment sau cel mai târziu în anul 293, când Constantius a fost înălţat la rangul de Caesar în Occident, Constantin a fost adus la Sirmium şi apoi la Nicomedia, la curtea lui Diocleţian, unde a rămas mai bine de 10 ani, fapt ce a avut mare însemnătate pentru pregătirea viitorului împărat. Se presupune că împreună cu el se afla şi mama sa, Elena.
Sub Diocleţian, Constantin a îndeplinit funcţia de tribunus primi ordinis în Asia şi Palestina, iar sub Galerius a luptat împotriva sarmaţilor. După moartea tatălui sau a fost proclamat imperator de către armata (25 iulie 306). S-a căsătorit cu Flavia Maxima Fausta, de la care a avut doi fii : Fl. Iulius Constantinus şi Fl. Iulius Constans.
Odată proclamat împărat, Constantin moştenea de la tatăl sau conducerea Britanniei şi Galliei, alegându-şi ca resedinţă oraşul Augusta Treverorum şi luându-şi ca sarcină principală paza frontierei Rinului, unde a şi reputat o primă şi mare victorie asupra francilor. După aceasta a urmat o înţelegere cu Galerius, căzându-se de acord ca tânărul Constantin să se multumească numai cu titlul de Caesar, în timp ce Flavius Saverus era proclamat Augustus, adăugând la teritoriul pe care deja îl stăpânea şi dioceza Spaniei. La 25 dec. 307, Constantin va fi recunoscut Augustus. Maxenţius, care în oct. 306 se proclamase împărat în Italia, Spania şi Africa, este declarat uzurpator.
În înţelegerea cu Licinius, Constantin ocupă Spania în anul 310, apoi pătrunde cu armata în Italia, înfrânge forţele mult superioare ale lui Maxenţius la Turin, Verona şi în bătălia decisivă de la Podul Milvius de lângă Roma, Maxenţius îşi găseşte moartea (312 d.Hr.). toate provinciile occidentale ale imperiului sunt astfel reunite sub autoritatea sa. La Roma, Constantin desfiinţează cohortele pretoriene şi iniţiază o politică favorabilă creştinilor.
În urma întrevederii dintre Constantin şi Licinius, de la Mediolanum (feb. – mar. 313), este promulgat “edictul de la Milan”, prin care creştinismul devine o religie egală în drepturi cu celelalte culte din stat. Căsătoria surorii lui Constantin, Constantzia, cu Licinius, pecetluieşte alianţa dintre cei doi împăraţi. În urma războiului dintre Licinius şi Maximinus Daia, stăpân al provinciilor din Asia Mică şi Sirira, Licinius ocupă toate provinciile orientale. Conflictele dintre cei doi nu întârzie să apară, astfel încât în anul 316 se declanşează un prim razboi civil.
Constantin obţine două victorii în bătăliile de la Cibalae (Pannonia) şi Campus Ardiensis (Tracia), dar confruntarea se încheie printr-o pace de compromis.
Constantin a continuat şi a desăvârşit toate reformele iniţiate de Diocleţian; uneori detaliile şi etapele reformelor lor administrative, militare, fiscale, financiare sau religioase nu sunt uşor de separat. Cu Constantin se încheie procesul transformării Imperiului într-o monarhie de drept divin, de esenţa crestină. Numărul provinciilor este ridicat la 117, grupate în 14 dioceze şi 4 prefecturi.
Pe plan religios, Constantin intervine în conflictele cristologice, luând poziţie împotriva schismelor şi ereziilor, urmărind unitatea bisericii, important factor de sprijin al statului. În anul 325 are loc la Niceea, primul sinod ecumenic al bisericii crestine, care pune bazele dogmatice şi canonice ale noii religii. Sub presiunea reprezentanţilor Alexandriei, tezele lui Arius (arianismul) au fost repudiate ca erezie, iar acesta este exilat. Prin activitatea sa, Constantin, preluând atribuţii care-l transformau în şef al bisericii creştine, cu toate că şi-a păstrat în mod oficial titlul de pontifex maximus, s-a străduit să lichideze schismele care ameninţau unitatea bisericii, dar şi a statului, instituind Duminica (Ziua Soarelui), ca zi de sărbătoare săptămânală, practică fără precedent în lumea păgână.
“Noua Roma” – Constantinopolis. Din anul 316, Constantin şi-a stabilit reşedinţa în Peninsula Balcanica la Serdica (Sofia de azi). Rămas, în anul 324, singur împărat, Constantin cel Mare a ales cetatea greacă Byzantion, drept noua capitală a Imperiului Roman. La 1 martie 326, când se serbau 10 ani de activitate ai caesarilor, împăratul, care era hotărât să întemeieze o nouă capitală, după ce a ales locul, în timp de 4 ani, oraşul a fost gata. La 25 iul. 326 şi-a sărbătorit la Roma cei 20 de ani de domnie. Pe la sf. lunii septembrie 326, Constantin a părăsit Roma, în care nu s-a mai întors niciodată.
Reconstruit şi înconjurat cu ziduri puternice, Byzantion, noua capitală a fost inaugurată la 11 mai 330, dându-i-se numele de Constantinopolis (oraşul lui Constantin), care va fi numită şi “Noua Roma”. Oraşul se afla la răscrucea drumurilor comerciale care legau Europa de Asia şi Marea Baltică de Marea Mediterană.
Între anii 318-319, Constantin a luat titlul de Carpicus Maximus. Ca urmare a cuceririi unor importante teritorii la nord de Dunăre, a reconstruit cetăţile Tropaeum Traiani, Sucidava, Drobeta etc. iar în anul 328, între Sucidava – Oescus a inaugurat un pod peste Dunăre, fapt ce indică importanţa regiunilor dunărene pentru imperiu.
Curând după sărbătorirea în 336 a 30 ani de domnie, la începutul anului 337, primeşte o solie persană, care îi cerea împăratului roman evacuarea Armeniei, la care el a răspuns cu o declaraţie de război. Pe când se pregătea să pornească împotriva perşilor, Constantin a căzut bolnav, retragându-se în cele din urmă la vila sa de la Ancyrona, în apropiere de Nicomedia, unde a murit, în ziua de 22 mai 337, cu puţin înainte de a-şi da sfârşitul, a fost botezat de episcopul semiarian Eusebius al Nicomediei.
Imperiul a rămas moştenire celor trei fii ai săi: Constantin junior (Galia, Hispania şi Britannia), Constantius (Egiptul şi Asia), Constans (Italia, Africa şi Pannonia) şi nepoţilor: Dalmatius junior (Tracia şi Macedonia) iar lui Hannibalianus – Pontul.
Eutropia – Soţia împăratului Maximian şi mama lui Maxenţiu şi Faustei. Constantin pare să o fi stimat foarte mult, chiar după moartea Faustei. Ea vizitat Tara Sfântă şi i-a descris împăratului starea sanctuarului de la Mamre.
Fausta – Fiică a împăratului Maximian. S-a căsătorit cu Constantin în 307, i-a dăruit cinci copii şi a fost proclamată augusta după victoria asupra lui Liciniu. A fost asasinată, din ordinul lui Constantin, în 326, în imprejurări neclare.
Filip Arabul – Împărat ( 244-249 ). În 248, cu ocazia aniversării a 1000 ani de la fondarea Romei, a organizat ultimele Jocuri Seculare.
Septimiu Sever - Împărat ( 193-211 ) şi fondator al dinastiei Severilor. Arcul său de triumf există şi astăzi în Forum Romanum.
Cronologia Romei antice
* 753 î.Hr. -- Întemeierea legendară a Romei
* 509 î.Hr. -- Sfârşitul regatului roman, înfiinţarea republicii romane
* 494 î.Hr. -- Secesiunea plebeilor (retragerea lor pe Muntele Sacru)
* 493 î.Hr. -- crearea tribunatului plebei
* 488 î.Hr. -- Război împotriva volscilor
* 450 î.Hr. -- Legea celor XII Table: Autorizarea căsătoriilor între patricieni şi plebei (Lex Canuleia)
* 406 î.Hr. - 396 î.Hr. -- Asedierea şi cucerirea oraşului Veii
* 390 î.Hr. -- Invazia galilor
* 366 î.Hr. -- Accesul plebei la consulat pentru prima oară
* 356 î.Hr. -- Un plebeu devine dictator
* 351 î.Hr. -- Un plebeu devine cenzor
* 343 î.Hr. - 291 î.Hr. -- Războiul cu samniţii.
* 321 î.Hr. -- Înfrângerea de la Furcile Caudine
* 312 î.Hr. - 308 î.Hr. -- Via Appia, de la Roma la Capua
* 306 î.Hr. -- Tratatul între Roma şi Cartagina
* 281 î.Hr. - 272 î.Hr. -- Război împotriva Tarentului şi a lui Pyrrhus; cucerirea Tarentului
* 265 î.Hr. -- Supunerea Etruriei; Roma - stăpâna Italiei, fără Galia Cisalpină
* 264 î.Hr. - 241 î.Hr. -- Primul război punic; Sicilia - prima provincie romană
* 231 î.Hr. -- Sardinia şi Corsica devin provincii romane
* 225 î.Hr. - 218 î.Hr. -- Supunerea Galiei Cisalpine
* 218 î.Hr. - 201 î.Hr. -- Al doilea război punic
* 215 î.Hr. -- Primele societăţi de publicani
* 200 î.Hr. - 188 î.Hr. -- Intervenţia Romei în Grecia şi în Orient
* 168 î.Hr. -- Victoria de la Pydna
* 148 î.Hr. - 146 î.Hr. -- Al treilea război punic
* 146 î.Hr. -- Distrugerea Cartaginei; Macedonia, Ahaia, Africa preconsulară devin provincii romane
* 133 î.Hr. - 121 î.Hr. -- Fraţii Gracchus
* 125 î.Hr. - 118 î.Hr. -- Provincia Gallia Narbonensis
* 113 î.Hr. - 101 î.Hr. -- Invazia cimbrilor şi a teutonilor; Tribunatul lui Marius
* 112 î.Hr. - 105 î.Hr. -- Războiul cu Jugurtha
* 88 î.Hr. - 85 î.Hr. -- Războiul cu Mirthridate
* 83 î.Hr. - 82 î.Hr. -- Război civil
* 82 î.Hr. - 79 î.Hr. -- Dictatura lui Sylla
* 74 î.Hr. -- Provincia Bithinia
* 73 î.Hr. - 71 î.Hr. -- Războiul împotriva lui Spartacus
* 70 î.Hr. -- Consulatul lui Pompei
* 67 î.Hr. - 63 î.Hr. -- Campania lui Pompei în Orient
* 60 î.Hr. -- Primul triumvirat: Cezar - Pompei - Crassus
* 58 î.Hr. - 50 î.Hr. -- Războiul cu galii
* 52 î.Hr. -- Anarhie la Roma; Pompei - consul unic
* 51 î.Hr. -- Galia, provincie romană până la Rin
* 49 î.Hr. - 44 î.Hr. -- Război civil. Cezar trece Rubiconul; Bătălia de la Pharsalos
* 45 î.Hr. - 44 î.Hr. -- Dictatura lui Cezar
* 44 î.Hr. -- Iulius Cezar este asasinat
* 44 î.Hr. - 30 î.Hr. -- Război civil;
* 43 î.Hr. -- Al doilea triumvirat: Antoniu - Octavian - Lepidus
* 31 î.Hr. -- Actium. Bătălie între Octavian şi Antoniu
* 27 î.Hr. -- Începutul principatului; Organizarea provinciilor
* 27 î.Hr. - 14 d. Hr. -- Domnia lui August
* 14 - 37 -- Domnia lui Tiberius (familia Claudia)
* 17 -- Germania - provincie imperială
* 37 - 41 -- Domnia lui Caligula
* 41 - 54 -- Domnia lui Claudius
* 43 -- Cucerirea Britaniei
* 51 - 63 -- Război cu parţii
* 54 - 68 -- Domnia lui Nero
* 64 -- Incendierea Romei. Primele persecuţii împotriva creştinilor iniţiate de Nero
* 69 - 79 Domnia lui Vespasian. Începe dinastia Flavilor
* 70 -- Cucerirea şi distrugerea Ierusalimului de către Titus
* 79 -- Erupţia Vezuviului şi distrugerea oraşelor Pompei şi Herculanum
* 79 - 81 -- Domnia lui Titus Flavius Vespasianus
* 81 - 96 -- Domnia lui Domiţian
* 96 - 98 -- Domnia lui Nerva
* 98 - 117 -- Domnia lui Traian
* 100 -- Consulatul lui Pliniu cel Tânăr, care rosteşte panegiricul lui Traian
* 101 - 102 -- Prima expediţie împotriva dacilor
* 105 - 106 -- A doua expediţie împotriva dacilor
* 106 - Dacia devine provincie romană.
* 114 -- Război cu parţii. Traian este proclamat "cel mai bun dintre principi" (optimus)
* 117 - 138 -- Domnia lui Hadrian
* 121 - 126 -- Călătoriile lui Hadrian prin imperiu
* 138 - 161 -- Domnia lui Antoninus Pius
* 161 - 180 -- Domnia lui Marcus Aurelius
* 166 - 180 -- Război cu germanii. Sfârşitul "Păcii romane"
* 180 - 192 -- Domnia lui Commodus
* 193 - 211 -- Domnia lui Septimius Severus
* 211 - 217 -- Domnia lui Caracalla
* 212 -- Edictul lui Caracalla acordă cetăţenia romană locuitorilor tuturor provinciilor
* 218 - 235 -- Domniile lui Elagabalus, apoi cea a lui Alexandru Sever
* 231 - 232 -- Război cu perşii
* 235 - 284 -- Frontierele imperiului sunt ameninţate din toate părţile. Se succed împăraţi efemeri. Epidemie de ciumă.
* 271 -- Retragerea din Dacia. Aurelian construieşte o centură fortificată
* 284 -- Urcarea pe tron a lui Diocleţian
* 293 -- Organizarea tetrarhiei
* 300 -- Unificarea administraţiei Italiei şi a provinciilor
* 301 - Edictul maximal stabileşte o taxare generală a preţurilor
* 307 - 337 -- Domnia lui Constantin cel Mare
* 306 - 337 -- Edictul de la Milano ce oferă toleranţă religioasă
* 313 -- Capitală imperiului devine Constantinopol
* 330 -- Împărţirea imperiului: Constant în Occident (337-350); Constanţiu II în Orient (337-361)
* 351 - 361 -- Constanţiu devine singurul stăpân al imperiului
* 355 - 357 -- Război în Galia
* 358 - 363 -- Război în Asia împotriva perşilor
* 361 - 363 -- Domnia lui Iulian Apostatul, reacţie păgână
* 364 - 365 -- Dinastia valentiniană şi Teodosiu I
* 395 -- Împărţirea imperiului între fiii lui Teodosiu: Honorius (395-423) în Occident, având capitala la Milano, apoi la Ravenna şi Arcadius (395-408) în Orient, cu capitala la Constantinopol
* 406 -- Invazii barbare
* 410 -- Cucerirea Romei de către Alaric, căpetenia goţilor
* 425 - 465 -- Domnia lui Valentinian al III-lea
* 455 -- Jefuirea Romei de către vandalul Genseric
* 476 -- Căderea lui Romulus Augustulus; Cucerirea Romei de către Odoacru, căpetenia herulilor, care-i trimite împăratului Orientului, Zenon, însemnele Imperiului luându-şi titlul de "patrician"
Roma-cetatea aşezată pe şapte coline-a învins timpul şi se arată lumii strălucitoare. Roma a înzestrat patrimoniul culturii universale şi al artelor lumii cu valori nepreţuite ce au făcut-o nemuritoare.
Flavius Valerius Constantinus, viitorul “Constantin cel Mare”, s-a născut între anii 180/285 la Naissus în Dacia Medinterranea (Nish, Serbia), ca fiu al ofiţerului în armata romană, Constantius I Chlorus şi al Flaviei Iulia Elena – femeie de condiţie socială modestă, fie din acel oraş, fie dintr-un sat traco-moesic din împrejurimi. Câţiva ani mai tărziu Constantius a fost chemat la curtea lui Maximianus, unde în anul 289 s-a căsătorit cu Thodora, fiica vitregă a acestuia (Elena era soţie nelegitimă a lui Constantius). Din acel moment sau cel mai târziu în anul 293, când Constantius a fost înălţat la rangul de Caesar în Occident, Constantin a fost adus la Sirmium şi apoi la Nicomedia, la curtea lui Diocleţian, unde a rămas mai bine de 10 ani, fapt ce a avut mare însemnătate pentru pregătirea viitorului împărat. Se presupune că împreună cu el se afla şi mama sa, Elena.
Sub Diocleţian, Constantin a îndeplinit funcţia de tribunus primi ordinis în Asia şi Palestina, iar sub Galerius a luptat împotriva sarmaţilor. După moartea tatălui sau a fost proclamat imperator de către armata (25 iulie 306). S-a căsătorit cu Flavia Maxima Fausta, de la care a avut doi fii : Fl. Iulius Constantinus şi Fl. Iulius Constans.
Odată proclamat împărat, Constantin moştenea de la tatăl sau conducerea Britanniei şi Galliei, alegându-şi ca resedinţă oraşul Augusta Treverorum şi luându-şi ca sarcină principală paza frontierei Rinului, unde a şi reputat o primă şi mare victorie asupra francilor. După aceasta a urmat o înţelegere cu Galerius, căzându-se de acord ca tânărul Constantin să se multumească numai cu titlul de Caesar, în timp ce Flavius Saverus era proclamat Augustus, adăugând la teritoriul pe care deja îl stăpânea şi dioceza Spaniei. La 25 dec. 307, Constantin va fi recunoscut Augustus. Maxenţius, care în oct. 306 se proclamase împărat în Italia, Spania şi Africa, este declarat uzurpator.
În înţelegerea cu Licinius, Constantin ocupă Spania în anul 310, apoi pătrunde cu armata în Italia, înfrânge forţele mult superioare ale lui Maxenţius la Turin, Verona şi în bătălia decisivă de la Podul Milvius de lângă Roma, Maxenţius îşi găseşte moartea (312 d.Hr.). toate provinciile occidentale ale imperiului sunt astfel reunite sub autoritatea sa. La Roma, Constantin desfiinţează cohortele pretoriene şi iniţiază o politică favorabilă creştinilor.
În urma întrevederii dintre Constantin şi Licinius, de la Mediolanum (feb. – mar. 313), este promulgat “edictul de la Milan”, prin care creştinismul devine o religie egală în drepturi cu celelalte culte din stat. Căsătoria surorii lui Constantin, Constantzia, cu Licinius, pecetluieşte alianţa dintre cei doi împăraţi. În urma războiului dintre Licinius şi Maximinus Daia, stăpân al provinciilor din Asia Mică şi Sirira, Licinius ocupă toate provinciile orientale. Conflictele dintre cei doi nu întârzie să apară, astfel încât în anul 316 se declanşează un prim razboi civil.
Constantin obţine două victorii în bătăliile de la Cibalae (Pannonia) şi Campus Ardiensis (Tracia), dar confruntarea se încheie printr-o pace de compromis.
Constantin a continuat şi a desăvârşit toate reformele iniţiate de Diocleţian; uneori detaliile şi etapele reformelor lor administrative, militare, fiscale, financiare sau religioase nu sunt uşor de separat. Cu Constantin se încheie procesul transformării Imperiului într-o monarhie de drept divin, de esenţa crestină. Numărul provinciilor este ridicat la 117, grupate în 14 dioceze şi 4 prefecturi.
Pe plan religios, Constantin intervine în conflictele cristologice, luând poziţie împotriva schismelor şi ereziilor, urmărind unitatea bisericii, important factor de sprijin al statului. În anul 325 are loc la Niceea, primul sinod ecumenic al bisericii crestine, care pune bazele dogmatice şi canonice ale noii religii. Sub presiunea reprezentanţilor Alexandriei, tezele lui Arius (arianismul) au fost repudiate ca erezie, iar acesta este exilat. Prin activitatea sa, Constantin, preluând atribuţii care-l transformau în şef al bisericii creştine, cu toate că şi-a păstrat în mod oficial titlul de pontifex maximus, s-a străduit să lichideze schismele care ameninţau unitatea bisericii, dar şi a statului, instituind Duminica (Ziua Soarelui), ca zi de sărbătoare săptămânală, practică fără precedent în lumea păgână.
“Noua Roma” – Constantinopolis. Din anul 316, Constantin şi-a stabilit reşedinţa în Peninsula Balcanica la Serdica (Sofia de azi). Rămas, în anul 324, singur împărat, Constantin cel Mare a ales cetatea greacă Byzantion, drept noua capitală a Imperiului Roman. La 1 martie 326, când se serbau 10 ani de activitate ai caesarilor, împăratul, care era hotărât să întemeieze o nouă capitală, după ce a ales locul, în timp de 4 ani, oraşul a fost gata. La 25 iul. 326 şi-a sărbătorit la Roma cei 20 de ani de domnie. Pe la sf. lunii septembrie 326, Constantin a părăsit Roma, în care nu s-a mai întors niciodată.
Reconstruit şi înconjurat cu ziduri puternice, Byzantion, noua capitală a fost inaugurată la 11 mai 330, dându-i-se numele de Constantinopolis (oraşul lui Constantin), care va fi numită şi “Noua Roma”. Oraşul se afla la răscrucea drumurilor comerciale care legau Europa de Asia şi Marea Baltică de Marea Mediterană.
Între anii 318-319, Constantin a luat titlul de Carpicus Maximus. Ca urmare a cuceririi unor importante teritorii la nord de Dunăre, a reconstruit cetăţile Tropaeum Traiani, Sucidava, Drobeta etc. iar în anul 328, între Sucidava – Oescus a inaugurat un pod peste Dunăre, fapt ce indică importanţa regiunilor dunărene pentru imperiu.
Curând după sărbătorirea în 336 a 30 ani de domnie, la începutul anului 337, primeşte o solie persană, care îi cerea împăratului roman evacuarea Armeniei, la care el a răspuns cu o declaraţie de război. Pe când se pregătea să pornească împotriva perşilor, Constantin a căzut bolnav, retragându-se în cele din urmă la vila sa de la Ancyrona, în apropiere de Nicomedia, unde a murit, în ziua de 22 mai 337, cu puţin înainte de a-şi da sfârşitul, a fost botezat de episcopul semiarian Eusebius al Nicomediei.
Imperiul a rămas moştenire celor trei fii ai săi: Constantin junior (Galia, Hispania şi Britannia), Constantius (Egiptul şi Asia), Constans (Italia, Africa şi Pannonia) şi nepoţilor: Dalmatius junior (Tracia şi Macedonia) iar lui Hannibalianus – Pontul.
Eutropia – Soţia împăratului Maximian şi mama lui Maxenţiu şi Faustei. Constantin pare să o fi stimat foarte mult, chiar după moartea Faustei. Ea vizitat Tara Sfântă şi i-a descris împăratului starea sanctuarului de la Mamre.
Fausta – Fiică a împăratului Maximian. S-a căsătorit cu Constantin în 307, i-a dăruit cinci copii şi a fost proclamată augusta după victoria asupra lui Liciniu. A fost asasinată, din ordinul lui Constantin, în 326, în imprejurări neclare.
Filip Arabul – Împărat ( 244-249 ). În 248, cu ocazia aniversării a 1000 ani de la fondarea Romei, a organizat ultimele Jocuri Seculare.
Septimiu Sever - Împărat ( 193-211 ) şi fondator al dinastiei Severilor. Arcul său de triumf există şi astăzi în Forum Romanum.
Cronologia Romei antice
* 753 î.Hr. -- Întemeierea legendară a Romei
* 509 î.Hr. -- Sfârşitul regatului roman, înfiinţarea republicii romane
* 494 î.Hr. -- Secesiunea plebeilor (retragerea lor pe Muntele Sacru)
* 493 î.Hr. -- crearea tribunatului plebei
* 488 î.Hr. -- Război împotriva volscilor
* 450 î.Hr. -- Legea celor XII Table: Autorizarea căsătoriilor între patricieni şi plebei (Lex Canuleia)
* 406 î.Hr. - 396 î.Hr. -- Asedierea şi cucerirea oraşului Veii
* 390 î.Hr. -- Invazia galilor
* 366 î.Hr. -- Accesul plebei la consulat pentru prima oară
* 356 î.Hr. -- Un plebeu devine dictator
* 351 î.Hr. -- Un plebeu devine cenzor
* 343 î.Hr. - 291 î.Hr. -- Războiul cu samniţii.
* 321 î.Hr. -- Înfrângerea de la Furcile Caudine
* 312 î.Hr. - 308 î.Hr. -- Via Appia, de la Roma la Capua
* 306 î.Hr. -- Tratatul între Roma şi Cartagina
* 281 î.Hr. - 272 î.Hr. -- Război împotriva Tarentului şi a lui Pyrrhus; cucerirea Tarentului
* 265 î.Hr. -- Supunerea Etruriei; Roma - stăpâna Italiei, fără Galia Cisalpină
* 264 î.Hr. - 241 î.Hr. -- Primul război punic; Sicilia - prima provincie romană
* 231 î.Hr. -- Sardinia şi Corsica devin provincii romane
* 225 î.Hr. - 218 î.Hr. -- Supunerea Galiei Cisalpine
* 218 î.Hr. - 201 î.Hr. -- Al doilea război punic
* 215 î.Hr. -- Primele societăţi de publicani
* 200 î.Hr. - 188 î.Hr. -- Intervenţia Romei în Grecia şi în Orient
* 168 î.Hr. -- Victoria de la Pydna
* 148 î.Hr. - 146 î.Hr. -- Al treilea război punic
* 146 î.Hr. -- Distrugerea Cartaginei; Macedonia, Ahaia, Africa preconsulară devin provincii romane
* 133 î.Hr. - 121 î.Hr. -- Fraţii Gracchus
* 125 î.Hr. - 118 î.Hr. -- Provincia Gallia Narbonensis
* 113 î.Hr. - 101 î.Hr. -- Invazia cimbrilor şi a teutonilor; Tribunatul lui Marius
* 112 î.Hr. - 105 î.Hr. -- Războiul cu Jugurtha
* 88 î.Hr. - 85 î.Hr. -- Războiul cu Mirthridate
* 83 î.Hr. - 82 î.Hr. -- Război civil
* 82 î.Hr. - 79 î.Hr. -- Dictatura lui Sylla
* 74 î.Hr. -- Provincia Bithinia
* 73 î.Hr. - 71 î.Hr. -- Războiul împotriva lui Spartacus
* 70 î.Hr. -- Consulatul lui Pompei
* 67 î.Hr. - 63 î.Hr. -- Campania lui Pompei în Orient
* 60 î.Hr. -- Primul triumvirat: Cezar - Pompei - Crassus
* 58 î.Hr. - 50 î.Hr. -- Războiul cu galii
* 52 î.Hr. -- Anarhie la Roma; Pompei - consul unic
* 51 î.Hr. -- Galia, provincie romană până la Rin
* 49 î.Hr. - 44 î.Hr. -- Război civil. Cezar trece Rubiconul; Bătălia de la Pharsalos
* 45 î.Hr. - 44 î.Hr. -- Dictatura lui Cezar
* 44 î.Hr. -- Iulius Cezar este asasinat
* 44 î.Hr. - 30 î.Hr. -- Război civil;
* 43 î.Hr. -- Al doilea triumvirat: Antoniu - Octavian - Lepidus
* 31 î.Hr. -- Actium. Bătălie între Octavian şi Antoniu
* 27 î.Hr. -- Începutul principatului; Organizarea provinciilor
* 27 î.Hr. - 14 d. Hr. -- Domnia lui August
* 14 - 37 -- Domnia lui Tiberius (familia Claudia)
* 17 -- Germania - provincie imperială
* 37 - 41 -- Domnia lui Caligula
* 41 - 54 -- Domnia lui Claudius
* 43 -- Cucerirea Britaniei
* 51 - 63 -- Război cu parţii
* 54 - 68 -- Domnia lui Nero
* 64 -- Incendierea Romei. Primele persecuţii împotriva creştinilor iniţiate de Nero
* 69 - 79 Domnia lui Vespasian. Începe dinastia Flavilor
* 70 -- Cucerirea şi distrugerea Ierusalimului de către Titus
* 79 -- Erupţia Vezuviului şi distrugerea oraşelor Pompei şi Herculanum
* 79 - 81 -- Domnia lui Titus Flavius Vespasianus
* 81 - 96 -- Domnia lui Domiţian
* 96 - 98 -- Domnia lui Nerva
* 98 - 117 -- Domnia lui Traian
* 100 -- Consulatul lui Pliniu cel Tânăr, care rosteşte panegiricul lui Traian
* 101 - 102 -- Prima expediţie împotriva dacilor
* 105 - 106 -- A doua expediţie împotriva dacilor
* 106 - Dacia devine provincie romană.
* 114 -- Război cu parţii. Traian este proclamat "cel mai bun dintre principi" (optimus)
* 117 - 138 -- Domnia lui Hadrian
* 121 - 126 -- Călătoriile lui Hadrian prin imperiu
* 138 - 161 -- Domnia lui Antoninus Pius
* 161 - 180 -- Domnia lui Marcus Aurelius
* 166 - 180 -- Război cu germanii. Sfârşitul "Păcii romane"
* 180 - 192 -- Domnia lui Commodus
* 193 - 211 -- Domnia lui Septimius Severus
* 211 - 217 -- Domnia lui Caracalla
* 212 -- Edictul lui Caracalla acordă cetăţenia romană locuitorilor tuturor provinciilor
* 218 - 235 -- Domniile lui Elagabalus, apoi cea a lui Alexandru Sever
* 231 - 232 -- Război cu perşii
* 235 - 284 -- Frontierele imperiului sunt ameninţate din toate părţile. Se succed împăraţi efemeri. Epidemie de ciumă.
* 271 -- Retragerea din Dacia. Aurelian construieşte o centură fortificată
* 284 -- Urcarea pe tron a lui Diocleţian
* 293 -- Organizarea tetrarhiei
* 300 -- Unificarea administraţiei Italiei şi a provinciilor
* 301 - Edictul maximal stabileşte o taxare generală a preţurilor
* 307 - 337 -- Domnia lui Constantin cel Mare
* 306 - 337 -- Edictul de la Milano ce oferă toleranţă religioasă
* 313 -- Capitală imperiului devine Constantinopol
* 330 -- Împărţirea imperiului: Constant în Occident (337-350); Constanţiu II în Orient (337-361)
* 351 - 361 -- Constanţiu devine singurul stăpân al imperiului
* 355 - 357 -- Război în Galia
* 358 - 363 -- Război în Asia împotriva perşilor
* 361 - 363 -- Domnia lui Iulian Apostatul, reacţie păgână
* 364 - 365 -- Dinastia valentiniană şi Teodosiu I
* 395 -- Împărţirea imperiului între fiii lui Teodosiu: Honorius (395-423) în Occident, având capitala la Milano, apoi la Ravenna şi Arcadius (395-408) în Orient, cu capitala la Constantinopol
* 406 -- Invazii barbare
* 410 -- Cucerirea Romei de către Alaric, căpetenia goţilor
* 425 - 465 -- Domnia lui Valentinian al III-lea
* 455 -- Jefuirea Romei de către vandalul Genseric
* 476 -- Căderea lui Romulus Augustulus; Cucerirea Romei de către Odoacru, căpetenia herulilor, care-i trimite împăratului Orientului, Zenon, însemnele Imperiului luându-şi titlul de "patrician"
Roma-cetatea aşezată pe şapte coline-a învins timpul şi se arată lumii strălucitoare. Roma a înzestrat patrimoniul culturii universale şi al artelor lumii cu valori nepreţuite ce au făcut-o nemuritoare.
duminică, 18 aprilie 2010
Manny Ramirez
Manny Ramirez - ( Manuel Aristides Ramírez Onelcida ) - născut la 30 mai, 1972 în Santo Domingo, Republica Dominicană) şi-a început cariera în Major League la Cleveland Indians în 1993. S-a afirmat destul de repede pentru că în anul 1995 a jucat în All Star Game unde a mai jucat din 1998 până în 2008. În 2001 s-a transferat la Boston Red Sox unde a câştigat două titluri World Series.
În 2009 s-a transferat la LA Dodgers. El a dorit să bată toate recordurile şi în dorinţa lui de a fi cel mai bun a consumat substanţe interzise fiind depistat pozitiv şi suspendat 30 de zile ratând aproximativ 30 de meciuri.
Sezonul 2010 debutează destul de bine pentru Ramirez, acesta având la activ 1 homerun şi 8 RBI cum ar fi în fotbal 1 gol şi 8 pase de gol.
În 2009 s-a transferat la LA Dodgers. El a dorit să bată toate recordurile şi în dorinţa lui de a fi cel mai bun a consumat substanţe interzise fiind depistat pozitiv şi suspendat 30 de zile ratând aproximativ 30 de meciuri.
Sezonul 2010 debutează destul de bine pentru Ramirez, acesta având la activ 1 homerun şi 8 RBI cum ar fi în fotbal 1 gol şi 8 pase de gol.
sâmbătă, 17 aprilie 2010
vineri, 9 aprilie 2010
CRICOVA - Republica Moldova
În aceasta vacanţă am vizitat impresionantele crame de la Cricova. Puţină istorie a vinului nu strică...şi aşa îmi place mie istoria!
Am plecat spre Chişinău prin vama Albiţa, am intrat în Moldova pe la Leuşeni - drumul a fost bun iar vameşii ok. Am revenit în ţară pe la Ungheni - Sculeni, şoseaua a fost mai rea iar vameşii de la noi nu au fost prea amabili deşi eram cu toate în regulă...păcat...
Chiar în ziua în care am ajuns în Chişinău - 7 aprilie - s-a împlinit un an de la protestele anticomuniste de la Chişinău, care s-au soldat cu devastarea Preşedinţiei şi Parlamentului, cel puţin o persoană decedată şi sute de tineri arestaţi, care au acuzat că au fost torturaţi de poliţişti în timpul detenţiei.
Dar să revenim ...
Am ajuns în Chişinău şi primele probleme au fost circulaţia haotică, lipsa marcajelor stradale, lipsa indicatoarelor, semafoarele bine ascunse şi foarte vechi, pietoni care traversau peste tot. Cu atenţie, răbdare precum şi cu ajutorul meu nepreţuit :) AM REUŞIT!
M-am mirat ce blocuri înalte şi ...vechi are Chişinăul... şi am observat contrastul dintre vechi şi nou. Imaginile vor spune totul...până şi camera de filmat mergea sacadat de la atâtea şocuri....ce să mai spun de toba de eşapament care ne-a apărut brusc în faţă...?
Încă o chestie amuzantă ... unele afişe...
La pizzeria Andy's pizza, unde am mâncat o lasagna "de viţăl" delicioasă, servită pe doua "talgere" (a se înţelege - farfurii), am găsit în menu următoarele norme:
Transportul în comun...troleibuze de muzeu ...dar şi maxi-taxi ca la noi...biletele de troleu 50 bani în banii noştri, deci foarte ieftin...adică 2 lei moldoveneşti.
Cricova este un oraş din sectorul Rîşcani, municipiul Chişinău, Republica Moldova, situat la 11 km de Chişinău. Datorită galeriilor de peste 120 km, majoritatea folosite pentru depozitarea vinului, Cricova este una dintre cele mai mari atracţii turistice din Republica Moldova. Aici se extrage piatră din unele galerii iar în altele, special amenajate, se păstrează vinurile.
Combinatul “Cricova” este o perlă a vinificaţiei moldoveneşti. În renumitele galerii de var (cu o lungime de peste 60 km), sub supravegherea specialiştilor, se păstrează şi se maturează excelentele vinuri moldoveneşti.
Subteranele din var natural asigură o temperatură constantă - 12-14 grade şi umiditatea de 97-98% - condiţii optime pentru maturarea vinurilor de marcă şi calitate superioară.
Astăzi Cricova este un oraş subteran. Te convingi de acest fapt parcurgând pe străzile şi bulevardele cu denumiri de vin - Cabernet, Pinot, Feteasca, Aligoté,...
În liniştea subterană de la Cricova "se odihnesc" peste 30 mln. litri de vin.
Combinatul din Cricova este unicul din republică care produce şampanie prin metoda clasică franceză de fermentare cu maturare de până la trei ani.
În prezent, Combinatul din Cricova se asociază cu numărul impunător de vinuri roşii şi albe de masă de calitate superioară, cu 15 mărci de şampanie şi vinuri spumante.
Vinoteca din Cricova deţine peste un milion de sticle de vinuri diverse.
Tot aici se păstrează vinuri din Franţa, Italia, Spania, precum şi mostre din alte ţări. Cele mai vechi sunt datate cu anul 1902.
Toate vinurile din Cricova pot fi savurate în sălile de degustare care reprezintă adevărate opere arhitecturale.
La Cricova a fost extraordinar. Voi lăsa imaginile să vorbească...
Înainte de a porni spre casă am făcut un popas la Restaurantul Uzbec Caravan din Chişinău, str. M.Eminescu pentru a încerca o băutură NON - alcoolică , Airan.Airan (sau ayran) este o băutură nealcoolică de origine turcească. Se regăseşte şi în gastronomia arăbească, bulgară şi armeană.
Ce îi dă airanului prospeţimea? Iaurtul rece şi menta înviorătoare.
Iaurtul se amesteca bine cu o cantitate egală de apă (eventual carbogazoasă) şi se adaugă puţină sare (care va reţine umezeala). Se poate adauga menta proaspătă, bine marunţită şi eventual puţin usturoi pisat. Pentru o condimentare mai puternică se adaugă o linguriţă de suc de lamâie sau o linguriţă de chimen pisat.
Se serveşte cu gheaţă în pahare înalte şi se savurează înainte sau după masă. Este o băutura săţioasa, sănătoasă şi care taie setea. Merge foarte bine cu shaorma sau kebab şi cu produse de patiserie.
sâmbătă, 3 aprilie 2010
Yankees 2010
Azi începe sezonul 2010 Mlb. Sezonul debutează cu un derby: Yankees vs Red Sox.
În continuare vă voi prezenta echipa lui Yankees în 2010:
1ST BASE:Mark Teixeira
2ND BASE: Robinson Cano
SHORTSTOP: Derek Jeter
3RD BASE: Alex Rodriguez
CATCHER: Jorge Posada
LEFT FIELD: Brett Gardner
CENTER FIELD: Curtis Granderson
RIGHT FIELD: Nick Swisher
DH.Nick Johnson
Pitchers:
ROTATION
CC Sabathia
A.J. Burnett
Andy Pettitte
Javier Vazquez
Phil Hughes
BULLPEN
M. Rivera (CL
J. Chamberlain
D. Marte
S. Mitre
B. Logan
A. Aceves
D. Robertson
C. Park
Sper ca Yankees să câştige campionatul în ciuda şanselor pe care le dau specialiştii.
6 aprilie 2010
Yankees vs. Red Sox 7-9.
În continuare vă voi prezenta echipa lui Yankees în 2010:
1ST BASE:Mark Teixeira
2ND BASE: Robinson Cano
SHORTSTOP: Derek Jeter
3RD BASE: Alex Rodriguez
CATCHER: Jorge Posada
LEFT FIELD: Brett Gardner
CENTER FIELD: Curtis Granderson
RIGHT FIELD: Nick Swisher
DH.Nick Johnson
Pitchers:
ROTATION
CC Sabathia
A.J. Burnett
Andy Pettitte
Javier Vazquez
Phil Hughes
BULLPEN
M. Rivera (CL
J. Chamberlain
D. Marte
S. Mitre
B. Logan
A. Aceves
D. Robertson
C. Park
Sper ca Yankees să câştige campionatul în ciuda şanselor pe care le dau specialiştii.
6 aprilie 2010
Yankees vs. Red Sox 7-9.
Primavarăăăă!!!!!!! Soareee! Un Paşte fericit tuturor !
Destinaţia : Grădina Botanică Iaşi, vreme minunată...înainte să ajung, trec puţin pe la stadion...hehe...ultimul meci la care am fost - 2008 - Poli Iaşi - Farul Constanţa, cu ghinion pentru că E.ON - ul a tăiat curentul şi fără nocturnă nu s-a jucat...Partida Poli Iasi-Farul Constanţa, din etapa a 5-a a Ligii I, care nu s-a disputat pentru că nocturna de pe stadionul Emil Alexandrescu nu s-a mai aprins, a fost reprogramat de LPF pentru data de 12 octombrie, a declarat, pentru NewsIn, directorul departamentului de competitii, Mircea Ionescu
Dar asta e istorie...să revenim...
...apoi prin parc...
...descopăr mesele de şah, nu ştiam de ele...din păcate marcajele cu cifre sunt greşite...asta e, merge şi aşa...
....acum nu o fi chestia asta Turnul din Pisa dar până ajung acolo...exersez... :)
Magnoliile...Eh, după ce am ratat azaleele anul acesta din motive de vreme de stat în casă, teme şi altele..., acum am sosit just in time for magnoliile (mov şi albe) îmbobocite, bun şi aşa...revin peste o săptămână !!! De fapt nu pot ...poate peste 2, când mă întorc de la Cricova - Moldova...
Sophora japonica (salcam japonez, sofora)
Încrengătura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Fabales
Familia : Fabaceae
Genul : Sophora
Specia : Sophora japonica
Descriere : Are frunzele penate, florile albe sau palid-gălbui, dispuse în raceme mari şi laxe, cu stamine libere. Păstăile sunt articulate şi mucilaginoase. Este plantă lemnoasă, ornamentală şi în acelaşi timp meliferă.
De la salcâmul japonez se recoltează bobocii florali în momentul formării lor, atunci când caliciul şi corola sunt distincte. Bobocii se usucă la soare, întinşi în straturi subţiri. Se folosesc în industria de medicamente la obţinerea rutinei, medicament folosit în menţinerea elasticităţii vaselor de sânge.
O prezenţă "curajoasă"...VEVERIŢA!
Şi nu putea fi totul OK dacă nu încercam şi căteva " aruncări" de baseball...doar ce, mâine e primul meci a lui NY Yankees. Şi cum putea debuta mai bine sezonul decât cu o confruntare New York Yankees - Red Sox?
Grădina Botanică arată mai bine ca niciodată. Panourile sunt noi şi foarte reuşite!
Dar asta e istorie...să revenim...
...apoi prin parc...
...descopăr mesele de şah, nu ştiam de ele...din păcate marcajele cu cifre sunt greşite...asta e, merge şi aşa...
....acum nu o fi chestia asta Turnul din Pisa dar până ajung acolo...exersez... :)
Magnoliile...Eh, după ce am ratat azaleele anul acesta din motive de vreme de stat în casă, teme şi altele..., acum am sosit just in time for magnoliile (mov şi albe) îmbobocite, bun şi aşa...revin peste o săptămână !!! De fapt nu pot ...poate peste 2, când mă întorc de la Cricova - Moldova...
Sophora japonica (salcam japonez, sofora)
Încrengătura : Magnoliophyta
Clasa : Magnoliopsida
Ordinul : Fabales
Familia : Fabaceae
Genul : Sophora
Specia : Sophora japonica
Descriere : Are frunzele penate, florile albe sau palid-gălbui, dispuse în raceme mari şi laxe, cu stamine libere. Păstăile sunt articulate şi mucilaginoase. Este plantă lemnoasă, ornamentală şi în acelaşi timp meliferă.
De la salcâmul japonez se recoltează bobocii florali în momentul formării lor, atunci când caliciul şi corola sunt distincte. Bobocii se usucă la soare, întinşi în straturi subţiri. Se folosesc în industria de medicamente la obţinerea rutinei, medicament folosit în menţinerea elasticităţii vaselor de sânge.
O prezenţă "curajoasă"...VEVERIŢA!
Şi nu putea fi totul OK dacă nu încercam şi căteva " aruncări" de baseball...doar ce, mâine e primul meci a lui NY Yankees. Şi cum putea debuta mai bine sezonul decât cu o confruntare New York Yankees - Red Sox?
Grădina Botanică arată mai bine ca niciodată. Panourile sunt noi şi foarte reuşite!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
