Flavius Valerius Constantinus, viitorul “Constantin cel Mare”, s-a născut între anii 180/285 la Naissus în Dacia Medinterranea (Nish, Serbia), ca fiu al ofiţerului în armata romană, Constantius I Chlorus şi al Flaviei Iulia Elena – femeie de condiţie socială modestă, fie din acel oraş, fie dintr-un sat traco-moesic din împrejurimi. Câţiva ani mai tărziu Constantius a fost chemat la curtea lui Maximianus, unde în anul 289 s-a căsătorit cu Thodora, fiica vitregă a acestuia (Elena era soţie nelegitimă a lui Constantius). Din acel moment sau cel mai târziu în anul 293, când Constantius a fost înălţat la rangul de Caesar în Occident, Constantin a fost adus la Sirmium şi apoi la Nicomedia, la curtea lui Diocleţian, unde a rămas mai bine de 10 ani, fapt ce a avut mare însemnătate pentru pregătirea viitorului împărat. Se presupune că împreună cu el se afla şi mama sa, Elena.
Sub Diocleţian, Constantin a îndeplinit funcţia de tribunus primi ordinis în Asia şi Palestina, iar sub Galerius a luptat împotriva sarmaţilor. După moartea tatălui sau a fost proclamat imperator de către armata (25 iulie 306). S-a căsătorit cu Flavia Maxima Fausta, de la care a avut doi fii : Fl. Iulius Constantinus şi Fl. Iulius Constans.
Odată proclamat împărat, Constantin moştenea de la tatăl sau conducerea Britanniei şi Galliei, alegându-şi ca resedinţă oraşul Augusta Treverorum şi luându-şi ca sarcină principală paza frontierei Rinului, unde a şi reputat o primă şi mare victorie asupra francilor. După aceasta a urmat o înţelegere cu Galerius, căzându-se de acord ca tânărul Constantin să se multumească numai cu titlul de Caesar, în timp ce Flavius Saverus era proclamat Augustus, adăugând la teritoriul pe care deja îl stăpânea şi dioceza Spaniei. La 25 dec. 307, Constantin va fi recunoscut Augustus. Maxenţius, care în oct. 306 se proclamase împărat în Italia, Spania şi Africa, este declarat uzurpator.
În înţelegerea cu Licinius, Constantin ocupă Spania în anul 310, apoi pătrunde cu armata în Italia, înfrânge forţele mult superioare ale lui Maxenţius la Turin, Verona şi în bătălia decisivă de la Podul Milvius de lângă Roma, Maxenţius îşi găseşte moartea (312 d.Hr.). toate provinciile occidentale ale imperiului sunt astfel reunite sub autoritatea sa. La Roma, Constantin desfiinţează cohortele pretoriene şi iniţiază o politică favorabilă creştinilor.
În urma întrevederii dintre Constantin şi Licinius, de la Mediolanum (feb. – mar. 313), este promulgat “edictul de la Milan”, prin care creştinismul devine o religie egală în drepturi cu celelalte culte din stat. Căsătoria surorii lui Constantin, Constantzia, cu Licinius, pecetluieşte alianţa dintre cei doi împăraţi. În urma războiului dintre Licinius şi Maximinus Daia, stăpân al provinciilor din Asia Mică şi Sirira, Licinius ocupă toate provinciile orientale. Conflictele dintre cei doi nu întârzie să apară, astfel încât în anul 316 se declanşează un prim razboi civil.
Constantin obţine două victorii în bătăliile de la Cibalae (Pannonia) şi Campus Ardiensis (Tracia), dar confruntarea se încheie printr-o pace de compromis.
Constantin a continuat şi a desăvârşit toate reformele iniţiate de Diocleţian; uneori detaliile şi etapele reformelor lor administrative, militare, fiscale, financiare sau religioase nu sunt uşor de separat. Cu Constantin se încheie procesul transformării Imperiului într-o monarhie de drept divin, de esenţa crestină. Numărul provinciilor este ridicat la 117, grupate în 14 dioceze şi 4 prefecturi.
Pe plan religios, Constantin intervine în conflictele cristologice, luând poziţie împotriva schismelor şi ereziilor, urmărind unitatea bisericii, important factor de sprijin al statului. În anul 325 are loc la Niceea, primul sinod ecumenic al bisericii crestine, care pune bazele dogmatice şi canonice ale noii religii. Sub presiunea reprezentanţilor Alexandriei, tezele lui Arius (arianismul) au fost repudiate ca erezie, iar acesta este exilat. Prin activitatea sa, Constantin, preluând atribuţii care-l transformau în şef al bisericii creştine, cu toate că şi-a păstrat în mod oficial titlul de pontifex maximus, s-a străduit să lichideze schismele care ameninţau unitatea bisericii, dar şi a statului, instituind Duminica (Ziua Soarelui), ca zi de sărbătoare săptămânală, practică fără precedent în lumea păgână.
“Noua Roma” – Constantinopolis. Din anul 316, Constantin şi-a stabilit reşedinţa în Peninsula Balcanica la Serdica (Sofia de azi). Rămas, în anul 324, singur împărat, Constantin cel Mare a ales cetatea greacă Byzantion, drept noua capitală a Imperiului Roman. La 1 martie 326, când se serbau 10 ani de activitate ai caesarilor, împăratul, care era hotărât să întemeieze o nouă capitală, după ce a ales locul, în timp de 4 ani, oraşul a fost gata. La 25 iul. 326 şi-a sărbătorit la Roma cei 20 de ani de domnie. Pe la sf. lunii septembrie 326, Constantin a părăsit Roma, în care nu s-a mai întors niciodată.
Reconstruit şi înconjurat cu ziduri puternice, Byzantion, noua capitală a fost inaugurată la 11 mai 330, dându-i-se numele de Constantinopolis (oraşul lui Constantin), care va fi numită şi “Noua Roma”. Oraşul se afla la răscrucea drumurilor comerciale care legau Europa de Asia şi Marea Baltică de Marea Mediterană.
Între anii 318-319, Constantin a luat titlul de Carpicus Maximus. Ca urmare a cuceririi unor importante teritorii la nord de Dunăre, a reconstruit cetăţile Tropaeum Traiani, Sucidava, Drobeta etc. iar în anul 328, între Sucidava – Oescus a inaugurat un pod peste Dunăre, fapt ce indică importanţa regiunilor dunărene pentru imperiu.
Curând după sărbătorirea în 336 a 30 ani de domnie, la începutul anului 337, primeşte o solie persană, care îi cerea împăratului roman evacuarea Armeniei, la care el a răspuns cu o declaraţie de război. Pe când se pregătea să pornească împotriva perşilor, Constantin a căzut bolnav, retragându-se în cele din urmă la vila sa de la Ancyrona, în apropiere de Nicomedia, unde a murit, în ziua de 22 mai 337, cu puţin înainte de a-şi da sfârşitul, a fost botezat de episcopul semiarian Eusebius al Nicomediei.
Imperiul a rămas moştenire celor trei fii ai săi: Constantin junior (Galia, Hispania şi Britannia), Constantius (Egiptul şi Asia), Constans (Italia, Africa şi Pannonia) şi nepoţilor: Dalmatius junior (Tracia şi Macedonia) iar lui Hannibalianus – Pontul.
Eutropia – Soţia împăratului Maximian şi mama lui Maxenţiu şi Faustei. Constantin pare să o fi stimat foarte mult, chiar după moartea Faustei. Ea vizitat Tara Sfântă şi i-a descris împăratului starea sanctuarului de la Mamre.
Fausta – Fiică a împăratului Maximian. S-a căsătorit cu Constantin în 307, i-a dăruit cinci copii şi a fost proclamată augusta după victoria asupra lui Liciniu. A fost asasinată, din ordinul lui Constantin, în 326, în imprejurări neclare.
Filip Arabul – Împărat ( 244-249 ). În 248, cu ocazia aniversării a 1000 ani de la fondarea Romei, a organizat ultimele Jocuri Seculare.
Septimiu Sever - Împărat ( 193-211 ) şi fondator al dinastiei Severilor. Arcul său de triumf există şi astăzi în Forum Romanum.
Cronologia Romei antice
* 753 î.Hr. -- Întemeierea legendară a Romei
* 509 î.Hr. -- Sfârşitul regatului roman, înfiinţarea republicii romane
* 494 î.Hr. -- Secesiunea plebeilor (retragerea lor pe Muntele Sacru)
* 493 î.Hr. -- crearea tribunatului plebei
* 488 î.Hr. -- Război împotriva volscilor
* 450 î.Hr. -- Legea celor XII Table: Autorizarea căsătoriilor între patricieni şi plebei (Lex Canuleia)
* 406 î.Hr. - 396 î.Hr. -- Asedierea şi cucerirea oraşului Veii
* 390 î.Hr. -- Invazia galilor
* 366 î.Hr. -- Accesul plebei la consulat pentru prima oară
* 356 î.Hr. -- Un plebeu devine dictator
* 351 î.Hr. -- Un plebeu devine cenzor
* 343 î.Hr. - 291 î.Hr. -- Războiul cu samniţii.
* 321 î.Hr. -- Înfrângerea de la Furcile Caudine
* 312 î.Hr. - 308 î.Hr. -- Via Appia, de la Roma la Capua
* 306 î.Hr. -- Tratatul între Roma şi Cartagina
* 281 î.Hr. - 272 î.Hr. -- Război împotriva Tarentului şi a lui Pyrrhus; cucerirea Tarentului
* 265 î.Hr. -- Supunerea Etruriei; Roma - stăpâna Italiei, fără Galia Cisalpină
* 264 î.Hr. - 241 î.Hr. -- Primul război punic; Sicilia - prima provincie romană
* 231 î.Hr. -- Sardinia şi Corsica devin provincii romane
* 225 î.Hr. - 218 î.Hr. -- Supunerea Galiei Cisalpine
* 218 î.Hr. - 201 î.Hr. -- Al doilea război punic
* 215 î.Hr. -- Primele societăţi de publicani
* 200 î.Hr. - 188 î.Hr. -- Intervenţia Romei în Grecia şi în Orient
* 168 î.Hr. -- Victoria de la Pydna
* 148 î.Hr. - 146 î.Hr. -- Al treilea război punic
* 146 î.Hr. -- Distrugerea Cartaginei; Macedonia, Ahaia, Africa preconsulară devin provincii romane
* 133 î.Hr. - 121 î.Hr. -- Fraţii Gracchus
* 125 î.Hr. - 118 î.Hr. -- Provincia Gallia Narbonensis
* 113 î.Hr. - 101 î.Hr. -- Invazia cimbrilor şi a teutonilor; Tribunatul lui Marius
* 112 î.Hr. - 105 î.Hr. -- Războiul cu Jugurtha
* 88 î.Hr. - 85 î.Hr. -- Războiul cu Mirthridate
* 83 î.Hr. - 82 î.Hr. -- Război civil
* 82 î.Hr. - 79 î.Hr. -- Dictatura lui Sylla
* 74 î.Hr. -- Provincia Bithinia
* 73 î.Hr. - 71 î.Hr. -- Războiul împotriva lui Spartacus
* 70 î.Hr. -- Consulatul lui Pompei
* 67 î.Hr. - 63 î.Hr. -- Campania lui Pompei în Orient
* 60 î.Hr. -- Primul triumvirat: Cezar - Pompei - Crassus
* 58 î.Hr. - 50 î.Hr. -- Războiul cu galii
* 52 î.Hr. -- Anarhie la Roma; Pompei - consul unic
* 51 î.Hr. -- Galia, provincie romană până la Rin
* 49 î.Hr. - 44 î.Hr. -- Război civil. Cezar trece Rubiconul; Bătălia de la Pharsalos
* 45 î.Hr. - 44 î.Hr. -- Dictatura lui Cezar
* 44 î.Hr. -- Iulius Cezar este asasinat
* 44 î.Hr. - 30 î.Hr. -- Război civil;
* 43 î.Hr. -- Al doilea triumvirat: Antoniu - Octavian - Lepidus
* 31 î.Hr. -- Actium. Bătălie între Octavian şi Antoniu
* 27 î.Hr. -- Începutul principatului; Organizarea provinciilor
* 27 î.Hr. - 14 d. Hr. -- Domnia lui August
* 14 - 37 -- Domnia lui Tiberius (familia Claudia)
* 17 -- Germania - provincie imperială
* 37 - 41 -- Domnia lui Caligula
* 41 - 54 -- Domnia lui Claudius
* 43 -- Cucerirea Britaniei
* 51 - 63 -- Război cu parţii
* 54 - 68 -- Domnia lui Nero
* 64 -- Incendierea Romei. Primele persecuţii împotriva creştinilor iniţiate de Nero
* 69 - 79 Domnia lui Vespasian. Începe dinastia Flavilor
* 70 -- Cucerirea şi distrugerea Ierusalimului de către Titus
* 79 -- Erupţia Vezuviului şi distrugerea oraşelor Pompei şi Herculanum
* 79 - 81 -- Domnia lui Titus Flavius Vespasianus
* 81 - 96 -- Domnia lui Domiţian
* 96 - 98 -- Domnia lui Nerva
* 98 - 117 -- Domnia lui Traian
* 100 -- Consulatul lui Pliniu cel Tânăr, care rosteşte panegiricul lui Traian
* 101 - 102 -- Prima expediţie împotriva dacilor
* 105 - 106 -- A doua expediţie împotriva dacilor
* 106 - Dacia devine provincie romană.
* 114 -- Război cu parţii. Traian este proclamat "cel mai bun dintre principi" (optimus)
* 117 - 138 -- Domnia lui Hadrian
* 121 - 126 -- Călătoriile lui Hadrian prin imperiu
* 138 - 161 -- Domnia lui Antoninus Pius
* 161 - 180 -- Domnia lui Marcus Aurelius
* 166 - 180 -- Război cu germanii. Sfârşitul "Păcii romane"
* 180 - 192 -- Domnia lui Commodus
* 193 - 211 -- Domnia lui Septimius Severus
* 211 - 217 -- Domnia lui Caracalla
* 212 -- Edictul lui Caracalla acordă cetăţenia romană locuitorilor tuturor provinciilor
* 218 - 235 -- Domniile lui Elagabalus, apoi cea a lui Alexandru Sever
* 231 - 232 -- Război cu perşii
* 235 - 284 -- Frontierele imperiului sunt ameninţate din toate părţile. Se succed împăraţi efemeri. Epidemie de ciumă.
* 271 -- Retragerea din Dacia. Aurelian construieşte o centură fortificată
* 284 -- Urcarea pe tron a lui Diocleţian
* 293 -- Organizarea tetrarhiei
* 300 -- Unificarea administraţiei Italiei şi a provinciilor
* 301 - Edictul maximal stabileşte o taxare generală a preţurilor
* 307 - 337 -- Domnia lui Constantin cel Mare
* 306 - 337 -- Edictul de la Milano ce oferă toleranţă religioasă
* 313 -- Capitală imperiului devine Constantinopol
* 330 -- Împărţirea imperiului: Constant în Occident (337-350); Constanţiu II în Orient (337-361)
* 351 - 361 -- Constanţiu devine singurul stăpân al imperiului
* 355 - 357 -- Război în Galia
* 358 - 363 -- Război în Asia împotriva perşilor
* 361 - 363 -- Domnia lui Iulian Apostatul, reacţie păgână
* 364 - 365 -- Dinastia valentiniană şi Teodosiu I
* 395 -- Împărţirea imperiului între fiii lui Teodosiu: Honorius (395-423) în Occident, având capitala la Milano, apoi la Ravenna şi Arcadius (395-408) în Orient, cu capitala la Constantinopol
* 406 -- Invazii barbare
* 410 -- Cucerirea Romei de către Alaric, căpetenia goţilor
* 425 - 465 -- Domnia lui Valentinian al III-lea
* 455 -- Jefuirea Romei de către vandalul Genseric
* 476 -- Căderea lui Romulus Augustulus; Cucerirea Romei de către Odoacru, căpetenia herulilor, care-i trimite împăratului Orientului, Zenon, însemnele Imperiului luându-şi titlul de "patrician"
Roma-cetatea aşezată pe şapte coline-a învins timpul şi se arată lumii strălucitoare. Roma a înzestrat patrimoniul culturii universale şi al artelor lumii cu valori nepreţuite ce au făcut-o nemuritoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu