Deceneu

Deceneu, un înţelept al neamului său, până la înălţarea lui Burebista, a trăit retras într-un ţinut greu accesibil, probabil pe muntele sfânt al geto-dacilor, Kogaionon (amintit de Strabo, identificat ipotetic cu Dealul Grădiştii, pe care se aflau ruinele sanctuarelor de la Sarmizegetusa), ca un adevărat sihastru, slujitor al zeului suprem Zamolxis. Când şi-a început opera sa reformatoare, ”Burebista, bărbat get”, dându-şi seama de ajutoul imens pe care-l poate primi în înfăptuirea acţiunilor sale, ”i-a dat o putere aproape regală”

Acelaşi Deceneu, ne spune mai târziu Iordanes în amintita lucrare, ”a desfăşurat o intensă activitate de masă, la proporţiile întregului neam, să-i înveţe pe geţi înţelepciunea. De aceea, geţii au rămas întotdeauna superiori în filosofie tuturor barbarilor şi aproape asemănători grecilor, după cum relatează Dion Chrysostomos, care a compus istoria analelor lor în forma greacă”

Tot Iordanes este acela care lărgeşte explicaţia referitoare la rolul excepţional al lui Deceneu în istoria geto-dacilor: ”Ceea ce le era geţilor prielnic, ce le era lesnicios, ce le era de dorit era să aducă la îndeplinire ceea ce sfătuitorul lor Deceneus (Dicineus) îi învăţase să urmărească în toate chipurile, judecând că le este de folos. Iar el, observând că în sufletele lor sunt gata să-l asculte în toate şi că au o inteligenţă naturală, i-a iniţiat aproape în filosofie, căci era în această privinţă un maestru priceput. Învătându-i etica, i-a înfrânat de la moravurile lor barbare; transmitându-le fizica, i-a făcut să trăiască potrivit cu legile înseşi ale naturii...; instruindu-i în logica minţii, i-a făcut mai iscusiţi decât alte neamuri; arătându-le practica, i-a îndemnat să-şi ducă traiul în fapte bune; demonstrându-le teoria, i-a îndemnat să contemple cele douăsprezece semne zodiacale şi prin ele cursul planetelor şi toată astronomia, i-a lămurit şi în ce mod discul lunar creşte sau descreşte, le-a arătat şi cât de mult globul de foc al Soarelui întrece în măsură rotunjimea Pamântului... Acestea şi multe altele predându-le Deceneus geţilor din ştiinta sa, le-a apărut ca o fiinţă extraordinară, încât nu numai pe oamenii mai de mijloc îi conducea, dar până şi pe regi”.



Acest din urmă fapt este pe deplin confirmat nu numai de rolul deosebit pe care l-a avut pe lângă Burebista, şi pe care-l cunoaştem din izvoare, ci şi de evenimentele care au urmat după moartea marelui rege. Se ştie, astfel, că după acest eveniment tragic marele preot preia conducerea regatului geto-dac, pe care-l cârmuieşte cu deosebită pricepere, reuşind, măcar pentru un timp, să frâneze tendinţele centrifuge ale unor conducători locali puternici, pe care impunătoarea personalitate a lui Burebista îi ţinuse sub ascultare circa 38 de ani.