Statul geto-dac s-a constituit la o treaptă avansată a dezvoltării societăţii tracilor de nord.
Procesul de unificare a fost generat de mai mulţi factori. În primul rând dezvoltarea economică . În spaţiul locuit de daci s-au facut mari progrese în metalurgia fierului, confectionându-se unelte de muncă cu productivitate mare, care au condus la o dezvoltare intensă a agriculturii, prin aplicarea brăzdarului din fier la plug. Acesta pătrunde astfel, mai adânc în pământ şi îl face mai roditor, prin confecţionarea sapelor din fier care sunt mai productive în muncile agricole. Progresele din prelucrarea metalului antrenează şi influenţează perfecţionarea altor îndeletniciri cum ar fi prelucrarea ceramicii, prin folosirea roţii olarului în locul învârtirii cu mâna a obiectului prelucrat.
Dezvoltarea economică generală a dus la intensificarea schimburilor de produse în interiorul triburilor şi între triburi. În acelaşi timp s-au amplificat schimburile economice cu oraşele şi statele vecine , în special cu oraşele-colonii greceşti de la Marea Neagră.
Negustorii greci aduceau în localităţile geto-dace obiecte de artă , bijuterii şi de aici luau produse agricole, miere, blănuri, etc. Ca urmare a dezvoltării relaţiilor comerciale, schimbul direct de produse începe să fie înlocuit de circulaţia monetară. Spre sfârşitul secolului al IV-lea î.Hr. apare moneda proprie geto-dacă. Începând cu secolul al II-lea î.Hr., odată cu influenţa economică romană în Peninsula Balcanică , în spaţiul geto-dacic au pătruns obiecte de export romane: ceramică, obiecte de bronz, argint, fier şi sticlă şi, odată cu ele, moneda romană. Dacii exportau vite, grâne, miere, blănuri, lemn şi alte produse.
Toată comunitatea tracilor de nord recunostea acelasi zeu suprem – Zamolxis, acest fapt favorizând consolidarea etnică.
Unificarea politică a geto-dacilor a fost favorizată şi de evenimentele externe, o reală primejdie constituind-o pătrunderea romanilor în zona Mării Negre şi în Dobrogea în secolul I î.Hr.
În perioada care a precedat apariţia statului condus de Burebista, geto-dacii erau organizaţi în uniuni tribale conduse de şefi militari.
În anul 82 î.Hr Burebista , conducătorul unei uniuni tribale ,om de stat înzestrat cu remarcabile calităţi de organizator, strateg militar şi diplomat, şi-a început activitatea de unificator al triburilor geto-dace.
În anii 60-59 î.Hr, după ce a unificat triburile din interiorul arcului carpatic, Burebista şi-a îndreptat acţiunea împotriva celţilor din sud-vestul şi nord-vestul Daciei ajungând până în Macedonia şi la Dunărea mijlocie. Apoi a urmat ofensiva spre Campia Panonica unde a atacat triburile celtice. În urma acestei campanii Burebista şi-a consolidat stăpânirea până la Moravia şi Dunarea mijlocie devenind o forţă militară importantă.
În anul 55 î.Hr. Burebista a început o nouă campanie, îndreptată spre zona Mării Negre, cucerind teritoriile dintre Carpaţi şi Prut şi apoi coloniile greceşti Olbia , Tiras , Histria etc. Astfel, regatul lui Burebista se întindea de la Dunarea mijlocie (la vest) până la gurile Bugului (la est) şi de la Carpaţii Păduroşi (la nord) până la Munţii Balcani (la sud). Statul nou creat era cunoscut sub numele de Dacia. În jurul anului 48 î.Hr. Burebista era numit într-o inscripţie greacă “cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia şi stăpânitor peste tot ţinutul de dincolo şi dincoace de fluviu”.El a înţeles marea ameninţare care venea din partea romanilor care stăpâneau Grecia şi Macedonia.
În anul 44 î.Hr. getul Burebista a fost ucis. Marele său regat s-a împărţit în regate mai mici, dintre care cel mai puternic va fi cel ce va avea centrul la Sarmizegetusa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu