Vacanţa la Costineşti 2012

Costineşti - istoric. Denumirea comunei provine de la generalul Emil Costinescu. Acesta a cumpărat de la Vasile Kogalniceanu, fiul lui Mihail Kogalniceanu, o suprafaţă de teren foarte aproape de ţărmul Marii Negre, pe care, ulterior, a colonizat-o cu germani. În 1896, generalul Costinescu a încheiat o întelegere verbală de arendare a moşiei prin care fiecare primea 5 000 mp, care în 20 de ani treceau în proprietetea coloniştilor. În scurt timp au apărut 48 de case. După primul război mondial multe familii au părăsit satul, iar în Costinesti au ramas numai 16. Dar o parte din colonisti s-au întors, familiile din Costineşti fiind în numar de 34. Acestea se ocupau cu creşterea de vite, cai, păsări, cultivarea pământului, iar şoseaua existentă şi calea ferată facilita schimbul de mărfuri.

Epava.

Numele, E.Evangelia este al 4-lea pe care nava la purtat în cei aproximativ 25 de ani de activitate. A fost construită la şantierele navale Harland & Wolff din Belfast, şantier unde a fost construit şi Titanicul. Nava a fost lansată la apă pe data de 28 mai 1942 sub numele de Empire Strength, fiind construită pentru "Ministry of War Transport". Vasul a făcut parte dintr-o serie uriaşa de nave (Empire) care au servit guvernul britanic. Cea mai mare parte a navelor din aceasta serie au fost construite special pentru ministerul de război, însă au existat şi nave primite din partea guvernului statelor unite, precum şi nave capturate de la puterile inamice. Nava are 131.4 m lungime, 17.4m lăţime si 10.2m înălţime; un deplasament de 7355 tone şi a fost un cargobot frigorific. În martie 1946 a fost cumpărată de Frederick Leyland & Co. Ltd şi a fost redenumită Saxon Star. După ce a fost transferată de mai multe ori, unor companii din Liverpool, a revenit în 1959 sub patronajul Blue Star Line Ltd., companie administrată tot de Frederick Leyland & Co. În august 1961 vasul este vândut către D. L. Street Ltd din Cardiff pentru suma de 117 000 de lire sterline. Aceştia redenumesc vasul din Saxon Star în Redbrook. După doar patru ani, în 1965, este vândută din nou, de data aceasta către o companie grecească - Hegif Compania Naviera S.A şi redenumita E.Evangelia. Ea a devenit un simbol al Costineştiului şi va mai ramane ceva timp, înainte de a fi dezmembrată bucată cu bucată de către localnici, şi vândută la fier vechi. Naufragiul - ipoteze si povestiri În noaptea zilei de 15 octombrie 1968 , aproape dimineaţa vasul s-a apropiat foarte mult de mal şi carena vasului a atins solul stâncos din Golful Francezului, în apropierea Costineştiului. În acele vremuri Costineştiul era un sat de pescari, iar conform spuselor unui localnic care se afla pe mare la acele ore fatidice aflăm că era marea era liniştită dar învaluită de o ceaţă foarte deasă şi brusc, liniştea e spartă de un trosnet asurzitor, ca de fier frecat pe piatră. "Bă, ce s-aude?"îndrăzneşte să murmure unul dintre pescari. Huruitul gigantului se aude din ce în ce mai tare însă ceaţa împiedica vederea sursei. El povesteşte ca au început să vâslească înspăimântaţi către mal unde căţiva ţigani ardeau cărămizi. Cei de pe mal lasaseră totul baltă şi fugeau unde vedeau cu ochii. "Vin ruşii, băăăăă!", striga unul dintre ei spre pescarii care se apropiau de mal, arătând îngrozit spre o navă care prindea contur în negura densă. Deoarece naufragiul a avut loc la puţin timp după invadarea Cehiei de către ruşi şi se zvonea că vin ruşii şi la noi... Epava este aşezată pe stâncile calcaroase din zona golfului menţionat mai sus. Sunt porţiuni în care apa are 2-3 metri adâncime, iar în acea zona de stânci calcaroase se afla şi cea mai mare peştera subacvatică din Romania cu o dezvoltare de 15 m. Una din legendele tesute in jurul acestei nave, si cea mai des vehiculata ca fiind cauza reala a naufragiului, spune ca vasul a apartinut armatorului grec Aristotel Onassis si ca el s-a inteles cu capitanul vasului sa esueze sau sa scufunde vasul, cu intentia de a incasa banii de asigurare, pentru ca nava mai avea drept de navigatie doar 2 ani. Acum apare o intrebare de ce ar vrea cineva sa arunce un vas care poate aduce bani inca 2 ani? În favoarea acestei ipoteze exista un articol in care se spune ca initial a fost primit un semnal de SOS prin care nava se afla in dificultate insa coordonatele geografice ale navei erau cu totul altele, indicand o pozitie undeva ?ntre Gura Portitei si bratul Sfantu Gheorghe, inaintand adanc pe uscat, echipajul a fost contactat din nou specificand de data asta alte coordonate indicand o pozitie undeva pe litoralul dintre Gura Portitei si zona Vadu. Dupa cercetarea zonei, vasul nu a fost gasit si a fost incercat un nou contact radio, echipajul nu a raspuns si au inceput cautarile, Vasul a fost gasit in zona statiunii Costinesti. Conform celor spuse in acel articol , nava salvator Voinicul s-a ancorat in larg si a dat parama de remorca navei Evangelia. Dupa cateva ore de tras, Evanghelia plutea din nou, fiind dezesuata. Noaptea, grecii au pornit motorul si au esuat din nou. A fost trimis un scafandru sa verifice pupa navei Evanghelia. Scafandrul a raportat ca elicea navei era avariata proaspat, semnele aratau ca motorul a fost pus pe "toata viteza nainte". Tot in ipoteza esuarii intentionate se mai spune ca intretinerea navei era mult prea costisitoare si... era la moda in acele vremuri sa faci asa ceva pentru a scapa de un vas. Dar exista şi povesti în care din cauza vizibilitatii reduse pe timpul unei furtuni echipajul a confundat luminile Costinestiului cu portul Constanta, si s-au apropiat prea mult de mal, ipoteza putin probabila deoarece in 1968, Costinestiul era doar un sat de pescari. Se mai spune ca vasul era plin de portocale si ca ele au umplut plaja din Costinesti, insa aceeasi poveste am aflat si despre naufragiul vasului Akra Aktion din Vama Veche, insa din foarte multe surse, vasul esuat in Vama era plina cu baloti de sarma, care au fost recuperati in decursul mai multor ani. Altă poveste ţesută în jurul navei este cea legată de o explozie la bord care ar fi cauzat găurile uriaşe. Însă tot despre acele găuri se spune ca au fost făcute de torpilele cu care au făcut trupele Romane aplicaţii. Însă nivelul apei în zona epavei fiind foarte mică, posibilitatea torpilarii ei se reduce foarte mult, fiind aproape imposibil. În decembrie 1989 aflăm că a fost şi mai mult avariată deoarece se credea ca acolo se ascund terorişti. Adevarata poveste a găurilor este acea a dezmembrării, pe drumul fierului vechi. Exista o poveste prin care un tip şi-a cumpărat o mobră din banii scoși din cuprul luat de pe epava şi pe care la adus la mal cu o saltea care era spartă şi din când în când mai sufla în ea niște aer.