Liege-Bastogne-Liege - ciclism la ediția centenară

Liege-Bastogne-Liege a patra clasică monument a sezonului se desfășoară astăzi în Belgia.

Ultima clasică din Ardeni se află la ediția centenară iar o victorie în cursa de astăzi este cu atât mai importantă.

Întrecerea măsoară 262 de kilometri iar pe traseu sunt nu mai puțin de 10 cățărări. Dealurile sunt scurte dar au o înclinație mare. Cele mai importante ascensiuni sunt Cote de la Redoute, Cote de la Roche-aux-Faucons și Cote de Saint-Nicolas care începe cu 6 kilometri înainte de final.

Cicliștii vin după alte două curse în Ardeni. Duminica trecută a avut loc Amstel Gold Race iar miercuri s-a desfășurat Fleche Wallone, o întrecere foarte dificilă, câștigată de spaniolul Alejandro Valverde de la echipa Movistar. El este principalul favorit în cursa de astăzi. Valverde a mai câștigat Liege-Bastogne-Liege în 2006 și în 2008. Astăzi Valverde ar putea repeta performanța din 2006 când a câștigat și Fleche Wallone și clasica din Liege.

Principalul rival al spaniolului este belgianul Philippe Gilbert care a câștigat cursa în 2011. Gilbert s-a impus anul acesta în Amstel Gold Race dar în Fleche Wallone s-a clasat doar pe 10 din cauza plasamentului slab de pe cățărarea finală Mur de Huy.

Câștigătorul de anul trecut din Liege-Bastogne-Liege, Daniel Martin de la Garmin Sharp, are șanse la victorie după locul doi obținut miercuri în Săgeata Valonă.

Chris Froome, învingătorul din Turul Franței, participă și el în Liege-Bastogne-Liege, totuși șansele la victorie sunt mici pentru britanic. El are un loc 37 anul trecut iar pe cățărările scurte nu se descurcă foarte bine. 

Locul doi de anul trecut Joachim Rodriguez are clasări bune în ultimii ani dar forma din acest sezon este destul de slabă. Rodriguez a căzut de două ori în ultima săptămână iar șansele la victorie au scăzut considerabil.

Polonia poate obține primul succes din istorie în Liege-Bastogne-Liege  prin Michal Kwiatkovski care a terminat pe 3 Fleche Wallone și pe 5 Amstel Gold Race.

Alți rutieri care îl pot învinge pe Alejandro Valverde sunt Jelle Vannendert,  Vincenzo Nibali și Roman Kreuziger.

Frații Andy și Frank Schleck au clasări foarte bune în Liege-Bastogne-Liege dar forma  celor doi din ultimii ani este foarte slabă iar în mod normal nu se pot lupta pentru victorie. Andy Schleck a câștigat cursa în 2009 și s-a clasat pe podium în 2011, dar din acel an nu a mai câștigat o întrecere.

Lupta pentru victoria în cursă se va da pe locul unde a avut loc bătălia din Ardeni în Al doilea Război Mondial. Ofensiva cicliștilor va fi totuși …. pentru un scop nobil, pacifist și anume …….. victoria în Liege-Bastogne-Liege.

 

Lumea văzută de Clarkson Încă ceva!

Capitolul „Aşezaţi-l pe Piers pe un piedestal, îşi merită imoralitatea” (despre mr. Piers Morgan)

      Nimeni n-a venit să-mi spună „Piers zice că eşti un mizerabil” dar cu toate astea exista acea atmosferă de pe terenul de joacă. 
 
      Problema era că nu mai lovisem niciodată pe cineva. Poate nu am intelectul lui Stephen Fry, dar motivul pentru care nu am nasul lui e că am destul nas să ştiu că, dacă pocnesc pe cineva, acel cineva mă va pocni şi el imediat.
        Mai mult, a te bate e mai mult decât lipsit de demnitate. Cine-l poate uita pe ministrul John Prescott, desfigurat, când a ripostat unui protestatar în timpul turului doi al alegerilor generale de anul trecut? Apoi anul trecut a mai fost Jimmy Nail, care l-a invitat afară pe A.A. Gill pentru o şedinţă de pugilism. Nu voiai decât să-i spui „Oh, nu fi caraghios!”
     Prima oară când eu şi Piers am fost aproape să ne încăierăm, el se folosea de limbajul acela de mahala, spunând că poate c-oi fi eu mare, da' o să mă rostogolesc ca un sac de cartofi.
         Vă spun sincer că nu-mi amintesc ce a declanşat în final toată acţiunea. Am schimbat insulte unul cu celălalt, iar în momentu următor am simţit un puseu fierbinte de adrenalină şi l-am pocnit.
         E bizar. Vreo două zile după aceea, femeile m-au întrebat cu o expresie de dispreţ de ce l-am lovit. Bărbaţii, pe de altă parte, m-au întrebat cu voioşie aproape nedisimulată unde l-am lovit.
Piers se potriveşte magnific în tabăra bărbaţilor.


           Oricât nu mi-ar plăcea de el, trebuie să-i recunosc sângele rece atunci când m-a întrebat după al treilea pumn : „Asta-i tot ce poţi?”
Mai târziu a explicat că fusese mult mai greu pus la încercare de fiul lui de trei ani.



           Iar eu? Păi se pare că mi-am rupt un deget. E de un vânăt aprins, nu se mişcă şi arată ca un cârnat explodat. 


               Cum e posibil una ca asta? Bruce Willis a pus la punct un zgârie-nori plin cu ticăloşi fără să-şi rupă vesta de pe el, în timp ce eu am pocnit un tip între două vârste şi m-am spart.
            Îmi place să cred că e din cauza faptului că sunt debil şi fragil şi nepriceput în treburile durilor. De fapt cred că are mai mult de-a face cu forţa lui mr. Morgan.
         
       De aceea e o idee atât de nimerită să-l imortalizăm cu o statuie în Trafangar Square. O poţi insulta, poţi arunca lucruri în ea, poţi lăsa păsările să se uşureze pe ea şi o poţi pocni în neştire. Şi va rămâne veşnic neschimbată. ( Duminică, 21 martie 2004 )

Paris - Roubaix

Paris-Roubaix este a treia clasică monument din ciclism după Turul Flandrei și Milano-San Remo.

Cursa din Franța se desfășoară astăzi, pe o distanță de 257 de kilometri, între localitățile  Compiegne și Roubaix. Ca și Turul Flandrei, Paris-Roubaix este o cursă foarte dificilă, cu 48 de kilometri de piatră cubică repartizată în 28 de sectoare.

Cele mai importante porțiuni de piatră pavată sunt Carrefour de l`Arbre, Mons-en-Pavele și Tranșeul Arrenberg. Competiția este unică și datorită finalului care este pe un velodrome.  

Din fericire pentru rutieri, vremea va fi bună doar vântul ar putea juca un rol important în desfășurarea cursei. În 2010, elvețianul Fabian Cancellara a profitat de vântul mai puternic și a plecat de lângă Tom Boonen pe sectorul de piatră cubică Mons-en-Pavele.

Săptămâna trecută a avut loc Turul Flandrei, o cursă la fel de dificilă. Fabian Cancellara s-a impus pentru a treia oară în competiția belgiană, iar astăzi este marele favorit în Paris- Roubaix. Elvețianul poate deveni al treilea rutier care câștigă de 4 ori întrecerea după Tom Boonen și Roger de Vlaeminck. De asemenea Cancellara poate fi primul rutier care câștigă Turul Flandrei și Paris-Roubaix simultan în trei sezoane diferite – 2010, 2013 şi poate 2014.

Rutierii ultimului deceniu în cursele clasice sunt Tom Boonen și Fabian Cancellara. Cei doi au câștigat în total 7 Paris-Roubaix –uri. Belgianul Boonen concurează pentru a intra în istorie.  Dacă va câștiga devine ciclistul cu cele mai multe victorii în această cursă extrem de dificilă.

Duelul dintre cei doi mari campioni va fi foarte interesant, dar sunt și alți cicliști care se pot implica în lupta pentru victorie.

Sep Vanmarcke, locul doi de anul trecut, Filippo Pozzato, John Degenkolb și Peter Sagan speră la un loc pe podium.

Câștigătorul Turului Franței 2012, Bradley Wiggins s-a pregătit tot anul pentru cursa de astăzi şi sunt aşteptări mari în ceea ce-l priveşte.

Anul trecut Cancellara s-a impus la sprint în fața lui Vanmarcke dar cursa a fost decisă de suporteri. Rutierul ceh Zdenek Stybar a fost împins de un spectator, a căzut într-un moment important şi a ratat victoria în marea Clasică.

Punctul decisiv al cursei este sectorul Carrefour de l`Arbre, cel mai greu de pe traseu. Această porțiune începe cu 18 km înainte de final și măsoară  nu mai puțin de 2 kilometri.

Învingătorul din Regina Clasicelor, cum mai este supranumită cursa, primește drept trofeu o piatră de pe traseu. Un premiu inedit, care face din Paris-Roubaix o întrecere și mai interesantă. Căzăturile și problemele tehnice au marcat întotdeauna această cursă, comparată de mulți cu Turul Franței în ceea ce privește spectacolul sportiv.

Paris-Roubaix își merită pe deplin denumirea de Infernul Nordului iar astăzi cicliștii vor intra pentru 257 de kilometri în acest iad din care doar un rutier va ridica trofeul.