sâmbătă, 27 martie 2010

Alice in Wonderland


Ieri seară am fost la filmul Alice in Wonderland în 3D. A fost un film foarte frumos cu unele personaje foarte caraghioase ca de exemplu: Regina de roşu, pălărierul, pisica şi cei 2 gemeni.

Alice are 19 ani şi se află la o petrecere unde află că urmează să fie cerută în căsătorie de un bărbat bogat. Fata fuge şi, prin vizuina Iepurelui Alb, cade în Ţara Minunilor, un loc pe care ştie că l-a vizitat cu ani în urmă, doar că nu-şi mai aduce deloc aminte de el. Iepurele Alb spune că s-a întors după Alice pentru că ea este singura în stare să-l ucidă pe Jabberwock, monstrul care apără regatul Reginei de Roşu. Va reuşi Alice să salveze Ţara Minunilor şi să se întoarcă în lumea reală?




Alice (Mia Wasikowska) nu mai este un copil, ci o tânără de 19 ani, în pragul căsătoriei, prin urmare într-o etapă următoare poveştii lui Lewis Carroll.

Aflată cu mama ei la o petrecere unde înţelege că urmează să fie cerută în căsătorie de un bărbat bogat - îngâmfatul şi, în acelaşi timp, plicticosul Hamish Ascot (Leo Bill) - Alice fuge chiar la momentul jurămintelor, urmărind un iepure cu jachetă şi ceas
de buzunar. Iepurele Alb spune că s-a întors după Alice pentru că ea este singura în stare să-l ucidă pe Jabberwock, monstrul care apără regatul Reginei de Inimă-roşie. Alice cade prin vizuina Iepurelui Alb, în Ţara Minunilor, un loc pe care nu şi-l mai aminteşte. Faptul că Tim Burton, împreună cu scenarista Linda Woolverton fac din ţara Minunilor o lume creată de imaginaţia unui tânăr se apropie mai mult de spiritul poveştii lui Lewis Carroll. Lumea uşor sadică a Wonderland-ului, cu regine care comandă tăierea capetelor supuşilor şi personaje care terorizează eroina, e mai credibil plăsmuită de imaginaţia unui tânăr, şi nu de cea a unui copil.

Apoi, lumea pe care o descoperă tânăra Alice dincolo de vizuina iepurelui nu mai este alcătuită din personaje exclusiv sărite de pe fix. De data aceasta Tim Burton ne prezintă nişte revoluţionari. Într-o lume pe dos, personajele vor să o dea jos pe Regina de Inimă-roşie şi chiar supuşii au curajul să se întoarcă împotriva ei la primul impuls venit din partea lui Alice sau a Pălărierului (Johnny Depp, în continuare creativ, după ce a făcut personaje ca Edward Scissorhands, Sweeney Todd, Jack Sparrow, Willy Wonka, Ichabod Crane)...

Pe de altă parte, personajele din regatul reginei rele sunt groteşi în maniera lui Tim Burton. Regina de Inimă-roşie (Helena Bonham Carter) are un cap hidrocefalic, iar supuşii ei - extremităţi acromegalice. Burton a scos din Wonderland tot ce era necesar şi previzibil ca scenografie: pisica Cheshire (vocea lui Stephen Fry) nu stă niciodată pe vreo creangă, iar omida Absolem (vocea lui Alan Rickman) scoate nori groşi de fum fără să aibă vreo narghilea. Lupta dintre armata Reginei Albe (Anne Hathaway) şi cea a Reginei de Roşu nu se dă pe un câmp de luptă, ci pe o tablă de şah.

Tim Burton ia elemente dramaturgice şi personaje atât din „Aventurile lui Alice în Ţara Minunilor” (1865), cât şi din „Aventuri în Ţara Oglinzii” (1871), peste care presară propriile idei. În "point of no return", alegerea majoră pe care o face Alice este să-l salveze pe Pălărierul Nebun, capturat de oamenii reginei roşii. Preferă să nu-şi continue drumul către Palatul Reginei Albe (Anne Hathaway serafică, aeriană, dar cu un machiaj de Cicciolina) - care ar pune-o la adăpost de urmăritori. În Palatul Reginei de Roşu este şi singura sabia care ar putea să-l omoare pe Jabberwock, creatura cu care Regina Roşie îşi ţine supuşii în teroare. Jabberwock este la fel de înspăimântător în ilustraţiile lui John Tenniel precum e în filmul lui Tim Burton, dar - când începe să vorbească (vocea lui Christopher Lee) - nu mai este atât de convingător.

Odată ajunsă în Palat - prima confruntare nu o are, cum era de aşteptat, cu Regina, care o ia ca favorită, ci cu Bandersnatch - o creatură blănoasă, cu capul turtit ca al unui buldog, păzitorul sabiei. Dintr-o singură mişcare a ghearelor lui lungi, acesta o lasă pe Alice cu o amintire destul de dureroasă. Dar până la urmă veţi vedea
ce rol important are Bandersnatch... Încercarea grea, lupta lui Alice cu Jabberwock, vine în plot point 2, ceea ce e corect dramaturgic, însă epuizează povestea, astfel încât ultimul act
e anost - prin liniaritate. Scena de luptă dintre cei doi "campioni" ai reginelor surori are un moment absolut spectaculos, în rest e destul de puţin coregrafiat.

După ce am fost pe Pandora, căluţii de mare zburători din Wonderland nu ne mai impresionează la fel de mult, însă cromatica este mai puţin virulentă/violentă decât în lumea imaginată de James Cameron. Alice în Ţara Minunilor, versiunea Tim Burton, este cu totul un film pe care merită să-l vezi.



Înainte de a intra la Alice am văzut afişul multaşteptatei premiere Prince of Persia: The Sands of Time...Yesssssssss!

marți, 23 martie 2010

Julius Caesar




Om politic, general ,fiu al C. Julius Caesar, praetor apoi guvernator al provincial Asia, nepot al lui Caius
Marius ; căsătorit în 82 cu Cornelia, fiica lui Cinna (conducătorul popularilor), Caesar este graţiat în 82, după victoria optimaţilor, de către Sylla.
Anii următori (81-78) şi-i petrece în diferite misiuni in Orient; revine la Roma după mortea lui Sylla, făcându-şi debutul ca orator in procesele impotriva lui Cornelius Dolabella şi C. Antonius.



După anul 70 Caesar se îndepărtează de poziţiile aristocraţiei senatoriale si se apropie de tabara popularilor, combătând, alături de aceştia, politica optimatilor. Quaestor, Pontifex Maximus, praetor, apoi guvernator al Hispaniei Ulterior, Caesar încearcă să colaboreze cu Licinius Crassus şi-l sprijină intre anii 67-62 pe Pompei. Revenit in iunie 60 la Roma reuşeşte, graţie abiliţatii sale diplomatice, să atenueze temporar rivalitatea dintre Crassus si Pompei si profită de opoziţia înverşunată a senatului fată de ratificarea măsurilor adoptate in anii 64-63 de Pompei in Orient, pentru a incheia primul triumvirat.

Ales consul, Caesar adoptă in 59 in ciuda opoziţiei senatoriale, o serie de legi favorabile intereselor triumvirilor. În calitate de proconsul, obţine în 58 guvernarea, pe o perioadă de 5 ani, a Galliei Cisalpine, a Galliei Transalpine si a Illyricumului. Căsătoria in 59 a fiicei sale Iulia cu Pompei contribuie la întarirea legăturilor dintre cei doi oameni politici. Întrevedera de la Lucca din Etrulia dintre Caesar, Pompei, Crassus se incheie în aprilie 56 prin reînnoirea triumviratului şi estomparea tensiunii reinstalate intre Crassus si Pompei. Se decide ca aceştia doi să ocupe in 55 consulatul, iar lui Caesar sa-i fie prelungită cu încă 5 ani autoritatea în provinciile sale.



Influenţa de care se bucurau triumvirii la Roma face ca, în ciuda opoziţiei senatoriale înverşunate, planul de la Lucca să fie transpus aidoma in practică. În 55 lui Pompei i se acordă pentru 5 ani guvernarea provinciei din Spania, iar lui Crassus, Siria. În 58, in calitate de guvernator al Galliei Narbonesis, Caesar profită de apelul lansat de galii ameninţaţi de suebii lui Ariovist, pentru a iniţia cucerirea întregii provincii.
După ce îi învinge pe helveţii din sud-estul Galliei, iese victorios din confruntarea cu Ariovist, care este obligat să se refugieze peste Rin în Germania.

În 57 cucereşte nordul şi nord-vestul Galliei, reprimă în anul următor o răscoală a veneţilor şi morinilor, apoi anexează Aquitania. Cele două expediţii organizate în 55 şi 54 în Britannia, precum şi traversarea Rinului în 55 şi 53, când întreprinde primele incursiuni romane în Germania, deşi nu aduc câştiguri teritoriale, stârnesc un ecou la Roma sporindu-i popularitatea.

Marea răscoală din 52 a Galilor, sub conducerea arvenului Vercingetorix, pune în pericol întreaga cucerire, dar, graţie geniului militar al lui Caesar, forţele răsculaţilor sunt înfrânte la Alesia. În 51 sunt reprimate ultimele rezistenţe, realizându-se astfel cucerirea întregii Gallii, iar, Caesar încheie redactarea celor 7 cărţi ale lucrării sale „Comentarii de bello Gallico”.

Moartea lui Crassus la Carrhae, intensifică frământările sociale şi politice la Roma, soldate cu lupte de stradă între populari şi optimaţi şi cu apropierea lui Pompei de poziţiile aristocraţiei senatoriale, care solicita rechemarea lui Caesar din Gallia, duc, îndeosebi după numirea lui Pompei „consul sine collega”, la înstrăinarea de Caesar şi la creerea unei stări de încordare între cei doi oameni politici. Încercările lui Cicero de aplanare a conflictului care se profila, eşuează.

În iarna anilor 48/47, Caesar este asediat împreună cu Cleopatra, în citadela Alexandriei de partizanii lui Ptolemeu şi numai sosirea unor întării din Asia Mică îi permite să obţină victoria în bătălia de pe Nil (27 martie 47).
Revenit în Asia Mică, încearcă să recucerească fostul regat al tatălui său, îl înfrânge pe Farnace II la Zela. În octombrie 47 soseşte la Roma, la 28 decembrie debarcă din Africa de Nord, unde pompeienii concentrează o puternică armată, pe care Caesar o înfrânge la 6 aprilie 46 în bătălia de la Thapsus.




Bătălia de la Munda pune capăt războiului civil, Caesar rămânând unicul stăpân al statului roman. După ocuparea Italiei în primăvara anului 49, Caesar este desemnat dictator, în anii 48, 46, 45, 44 este ales consul, în 48 dictator timp de un an, în 46 dictator pe 10 ani, ca în februarie 44 să fie numit „dictator perpetuus” La 15 martie 44 Caesar este asasinat într-o întrunire a senatului din Roma de o conjuraţie de 60 de senatori în frunte cu Cassius Longinus şi Iunius Brutus.

Om politic de genială fantezie şi o voinţă de fier, diplomat subtil şi lucid, organizator strălucit, inegalabil strateg şi conducător de armată, Caesar rămâne una dintre cele mai strălucite personalităţi ale Romei antice şi-şi scrie numele alături de Alexandru Macedon şi Hanibal, printre marii cuceritorii ai antichităţii.

luni, 8 martie 2010

8 Martie




duminică, 7 martie 2010

Alex Rodriguez