Turul Franţei 2015 – portretul unui învingător - Chris Froome

Christopher Froome este câștigătorul Turului Franței din acest an. Este al doilea mare tur câștigat de britanic. El s-a născut pe 20 mai 1985 la Nairobi în Kenya.

Chris a concurat până în 2007 pentru Kenya dar, de atunci, evoluează pentru Marea Britanie deoarece tatăl său este englez. Froome a debutat în ciclismul profesionist la echipa Barloworld în anul 2008. Peste doi ani, în 2010, a semnat cu echipa Sky, formație la care evoluează și în prezent.

 Până în 2011, Chris Froome nu a impresionat. Britanicul nu câștigase decât o cursă și din cauza parazitului Bilharzia care i-a afectat sănătatea și cariera până în 2011. Parazitul Bilharzia responsabil de boala Schistosomiasis deteriorează funcționarea organelor interne. Froome suferă și de astm dar toate aceste probleme de sănătate nu l-au doborât pe britanic.

 În 2011, a terminat Turul Spaniei pe locul al doilea. A fost un rezultat surprinzător deoarece nimeni nu știa de potențialul uriaș al rutierului britanic. Ascensiunea lui Froome a fost bruscă și fanii ciclismului au fost uimiți când acesta a fost aproape să câștige Turul Spaniei. Un an mai târziu, în 2012, Froome  l-a ajutat pe coechipierul Bradley Wiggins să câștige Turul Franței – pentru că, se ştie, fiecare echipă are un lider iar acesta este susţinut şi protejat de toţi colegii.

Chris a terminat acel Tur al Franței pe locul doi și în unele momente a părut mai puternic pe cățărări decât colegul  Bradley Wiggins care spunea în cartea sa „My Time”, ”Timpul Meu”, că Froome este un sportiv senzațional dar când a venit la Sky nu cunoștea istoria sportului și nu era deloc un bun tactician în timpul curselor.

 După ce l-a ajutat pe Wiggins să câștige Marea Buclă, Froome a devenit în 2013 liderul echipei Sky și a reușit să câștige detașat Turul Franței cu avans de 4 minute și 20 de secunde față de Nairo Quintana. Din păcate, Froome nu și-a putut apăra victoria din Turul Franței deoarece a abandonat ediția din 2014, după ce a căzut în etapa a 5-a.  

Britanicul a revenit după accidentare în Turul Spaniei dar a fost învins de spaniolul Alberto Contador. Anul acesta, Froomey, cum este strigat de colegi, a câștigat Turul Franței pentru a doua oară în carieră.

Cristopher Froome este unul din cei mai mari rutieri britanici din istorie. Poate că britanicul nu ar fi reușit mari performanțe dacă nu concura pentru echipa Sky. Metodele folosite la Sky l-au făcut pe Froome să-și valorifice întreg potențialul.

  Acum, la 30 de ani, Chris poate încerca să obțină victoria și în celelalte două mari tururi - cel al Italiei și cel al Spaniei.

Froome a fost suspectat de dopaj deoarece ascensiunea lui în ciclism a impresionat multă lume. Britanicul a susținut întotdeauna că nu se dopează dar și alți rutieri au susținut că nu trișează dar mai târziu s-a dovedit contrariul.

 Froome este cunoscut și datorită poziției sale pe bicicletă care îl face inconfundabil în pluton. Froome are o poziție deosebită a coatelor pe bicicletă și urmărește datele de pe indicatorul montat pe ghidon.

Poate că Froome privește mai mult în jos dar scopurile lui sunt înalte.

Turul Franței 2015 - săptămâna a doua

Turul Franței la ciclism este unul dintre cele mai urmărite evenimente sportive. În fiecare an 15 milioane de oameni, o populaţie mai mare decât cea a Portugaliei, îi încurajează pe rutieri de la fața locului iar alte câteva milioane din fața televizoarelor.

           Dincolo de spectacolul sportiv, Turul Franţei înseamnă şi un adevărat show turistic, pentru că trece prin zone încărcate de istorie. Săptămâna asta traseul a trecut pe lângă craterul Lochnagar  – un crater cu diametrul de 27 de metri, format prin explozia a 27 de tone de mine – 1 metru pentru fiecare tonă de explozibil. Explozia a fost planificată de soldații galezi din Primul Război Mondial iar sunetul produs de aceasta  s-a auzit până la Londra.

           Mici explozii au fost și în plutonul din Turul Franței. În prima săptămână au fost multe căzături și numeroși rutieri au fost nevoiți să abandoneze. Cei patru mari favoriți au încă șanse la victoria finală. Deocamdată Chris Froome este liderul cursei.

             Britanicul își poate mări avantajul chiar astăzi, în proba de contratimp pe echipe pe o distanţă de 28 de kilometri. Săptămâna viitoare rutierii vor intra în munți. Pentru început, aceștia se vor cățăra în Pirinei, pe ascensiuni foarte dificile ca Plateau de Beille și Col du Tourmalet.

          Chris Froome trebuie să-şi apere poziţia pentru că are un avans important în fața lui Quintana și Nibali. Deși a câștigat Turul Italiei, Alberto Contador n-a impresionat până acum în Turul Franței și chiar dacă este bine clasat,  nu cred că poate câștiga Marea Buclă. Până acum, etapele din Turul Franței au fost solicitante și rutierii nu mai au energie înainte de etapele montane.

           Acum e duminică - trebuie să fim zâmbitori și să avem o atitudine pozitivă. A fi pozitiv nu este întotdeauna bine, mai ales în sport dacă ești depistat pozitiv.

                   Din păcate în Marea Buclă avem deja un scandal de dopaj. Italianul Luca Paolini a fost depistat pozitiv la un test antidoping efectuat după etapa a 4-a. Paolini ar fi consumat cocaină și este suspendat până la verificarea celei de a doua probe de sânge.

                 

  Paolini este printre cei mai vârstnici rutieri din Turul Franței și nu mă așteptam să fie suspectat de dopaj. Cocaina este o substanță interzisă doar în timpul întrecerilor și nu îmbunătățește performanța sportivă.

                   Italianul Luca Paolini este cunoscut ca rutierul cu cea mai lungă barbă din pluton. Paolini a fost amendat în timpul Turului Italiei pentru că trimitea mesaje pe telefon în timpul cursei. Să sperăm că acesta va fi singurul scandal de dopaj din Turul Franței.

                   Spectacolul în Turul Franței continuă și săptămâna viitoare când au loc primele etape montane. Rutierii vor trece și prin orașul Tarbes, unde s-a născut mareșalul Ferdinand Foch care spunea – „Cea mai puternică armă de pe pământ este un suflet în flăcări ”. Cicliștii vor avea sufletele în flăcări dar şi muşchii le vor lua foc pentru că Pirineii sunt prima zonă de pe traseu în care vor trebui să lupte….să lupte cu toate armele!

Turul Franţei - statistici/scurt istoric

Turul Franței este cea mai importantă competiție anuală de ciclism. Întrecerea se desfășoară în fiecare an, în luna iulie. Prima ediție a avut loc în anul 1903. Turul Franței este împărțit în 21 de etape iar învingător este ciclistul cu cea mai mică medie orară la finalul întrecerii. Învingătorul poartă tricoul galben. Tricoul verde este purtat de rutierul cu cele mai multe puncte acumulate la finalul turului. Punctele se acordă primilor 15 rutieri, la finalul unei etape. Tricoul alb cu buline roșii este acordat rutierului cu cele mai multe puncte acumulate pe cățărări.

 În fiecare an, Turul Franței se încheie la Paris. Marea Buclă, cum mai este denumită întrecerea, a început în anul 1903, la inițiativa ziarului L’Auto. Henri Desgrange și Geo Lefevre au luat decizia organizării turului. Prima ediție a fost câștigată de francezul Maurice Garin. De atunci, Turul Franței s-a desfășurat an de an, cu excepția perioadei când au avut loc cele două Războaie Mondiale.

 21 de ediții ale Turului Franței au pornit din alte țări. Olanda, Belgia, Marea Britanie, Luxemburg, Germania de Vest, Spania și Monaco sunt țări care au găzduit primele etape din Turul Franței. 

În 2013, competiția a trecut pentru prima dată în istorie, prin Insula Corsica chiar la ediția centenară.

Din 1975, Turul Franței se încheie pe bulevardul Champs-Elysees din Paris. Cele mai importante cățărări din istoria turului sunt Alpe d’Huez, Mont Ventoux, Col du Tourmalet și Col du Galibier.

Americanul George Hincapie,  australianul Stuart O’Grady și germanul Jens Voigt sunt cicliștii cu cele mai multe participări în Marea Buclă - 17. Cea mai mică diferență de timp între primii doi cicliști este de 8 secunde și s-a înregistrat în 1989 între americanul Greg le Mond și francezul Laurent Fignion. Recordul de victorii de etapă este deținut de belgianul Eddy Merckx cu 34 de victorii.

 Recordul de victorii în Turul Franței a fost deținut de americanul Lance Armstrong dar, după ce s-a dovedit că s-a dopat, organizatorii i-au retras titlurile. Americanul câștigase Turul Franței de 7 ori între 1999 și 2005. După descalificarea lui Armstrong, recordul de victorii este deținut de 4 rutieri - belgianul Eddy Merckx, francezul  Bernard Hinault, spaniolul  Miguel Indurain și francezul Jacques Anquetil. În ierarhia pe puncte, deținătorul recordului de succese este germanul Erik Zabel cu 6 victorii.

Orașe importante prin care trece Turul Franței săptămâna viitoare:

Utrecht - este un oraș în Olanda, reședința provinciei Utrecht. Este al patrulea oraș ca mărime și populație din această țară. Utrecht este celebru pentru Domul său, aflat în centru. Este de asemenea un important nod feroviar. Universitatea din Utrecht este cea mai mare universitate olandeză.

Le Havre - este un oraș în Franța, sub-prefectură a departamentului Seine-Maritime, în regiunea Normandia de Sus, al doilea port al Franței după Marsilia și cel mai mare port francez de containere. La 7 februarie 1517, regele Francisc I a dat ordin amiralului Guillaume de Bonnivet să construiască un port "într-un loc sigur și convenabil". Astfel a apărut Le Havre, acolo unde înainte nu era nimic. Alături de dorința de a asigura protecția flotei de război, motivul întemeierii noii așezări a fost și înnămolirea/colmatarea portului Harfleur, cândva foarte important.

 În orașul nou apărut, s-au stabilit cu plăcere negustorii și marinarii. La Havre, al cărui teritoriu s-a mărit în secolul al XVII-lea, pe vremea cardinalului Richelieu, a căpătat o importanță tot mai mare. În secolul al XIX-lea, în perioada celui de-al Doilea Imperiu, orașul și-a schimbat caracterul devenind dintr-o așezare burgheză una industrială. Din acest motiv a fost ținta aviației germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ca urmare a bombardamentelor din septembrie 1944, centrul orașului a fost transformat în ruine. Centrul istoric vechi al orașului Le Havre a fost înscris în anul 2005 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.