Numele de „Razboiul Rozelor" n-a fost folosit în timpul războaielor şi luptelor, dar îşi are originile în blazoanele celor două case regale: Trandafirul Alb al Casei de York şi Trandafirul Roşu al Casei de Lancaster. Termenul a intrat în uz comun în secolul al XIX-lea, după publicarea romanului Anne de Geierstein de Sir Walter Scott. Scott s-a bazat pe o scenă fictivă din piesa lui William Shakespeare, Henry al VI-lea, unde cele două părţi dusmane îşi aleg trandafiri de culori diferite la Biserica Templului.
Deşi trandafirii au fost uneori folosiţi ca simboluri în timpul războaielor, majoritatea participanţilor purtau emblemele lorzilor feudali protectri. De exemplu, armata lui Henry de la Bosworth a luptat sub drapelul unui dragon roşu, în timp ce armata Yorkista a folosit simbolul personal al lui Richard al III-lea, un porc alb.
Dovezi ale importanţei rozelor ca simboluri se bazeaza şi pe faptul ca regele Henry al VII-lea a ales la sfârşitul războaielor să combine trandafirul roşu cu cel alb într-unul singur: Roza Tudorilor.
Evenimentele cunoscute sub numele de Războiul Rozelor - adesea văzut ca un şir de certuri meschine între nobili lacomi de putere - sunt examinate în lucrearea de mai jos în contextul mai larg al politicii şi societăţii medievale. Autorul încearcă să răspundă la câteva întrebări-cheie: În ce măsură a fost acest război o luptă dinastică? Ce interese aveau cei ce dirijau politica medievală? De ce guvernarea şi autoritatea par să se fi prăbuşit la jumătatea secolului al XV-lea? Lucrarea este o sinteză a unei perioade cruciale din istoria Angliei în Evul Mediu Târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu