Ivan cel Groaznic

Ivan al IV-lea, supranumit cel Groaznic, se naşte la Moscova la 25 august 1530( tată - Vasili al III-lea al Rusiei,mamă -Elena Glinskaia). Se spune ca în acel moment un fulger a zguduit Kremlinul dând naştere unui puternic incendiu, iar noul născut avea deja doi dinţi. Semnele au fost interpretate ca o manifestare a voinţei divine: prinţul avea să îi sfâşie cu un dinte pe duşmanii ţării, iar cu celălalt avea să muşte groaznic din propriul popor.
La 5 ani, se distra aruncând animale din turnuri, îi plăcea să le tortureze, smulgea aripile muştelor, stropea furnicarele cu uleiuri pentru candele ce luminau icoanele şi le dădea foc. Dacă pierdea la un joc, se întâmpla chiar să îi execute pe câştigători. Dar distracţia lui preferată era să dea drumul unui urs fioros în mijlocul mulţimii ca să privească apoi cu o plăcere perversă culoarea sângelui şi să adulmece mirosul cărnii de om.
Dar toate aceste nenorociri îşi au originea undeva în copilaria lui. Mama sa, Elena Glinskaia a fost otrăvită lasându-l pe Ivan singur, sub tutela a două familii de boieri : Şuiski şi Belski. Cele două clanuri nu ezitau să se dedea, chiar sub ochii copilului, la răzbunări sângeroase, pentru a pune mâna pe putere. Astfel, teama care îi bântuie de obicei pe tirani, a luat în stăpânire sufletul tânărului prinţ şi nu l-a mai părăsit niciodată. Din acel moment, creierul său de copil a fost obsedat de o idee fixă : să scape cu orice preţ de boieri. Ivan a scris mai târziu “ Îmi amintesc cum s-au purtat boierii cu mine şi cu fratele meu Iuri, ţinându-ne în cea mai cruntă sărăcie, împiedicându-ne să mâncăm pe săturate”.
Ivan al IV-lea îşi face curaj şi dă o adevărată lovitură de teatru în momentul în care, la numai 16 ani, se autointitulează cezar, Ţar în slavona, titlu pe care nu îl mai purtase nici unul dintre străbunii săi. Era 16 ianuarie 1547.Domnia de 37 de ani a lui Ivan cel Groaznic este o succesiune de crime şi masacre. Sadic şi în acelaşi timp mistic, el se consideră reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ şi se crede dinainte iertat pentru toate fărădelegile sale.
Totuşi, în învălmăşeala acestei vieţi răbufnind de pasiuni şi de violenţă, Ivan nu pierde niciodată din vedere misiunea sa politică de unificator al pământurilor ruseşti, de organizator al unui mare imperiu. Pentru a-i spori slava, el dă nenumarate lupte împotriva tătarilor, polonezilor, suedezilor.

Ivan cel Groaznic a fost mai mult decât groaznic, nu ştiu ce cuvânt s-ar potrivi unui om care a născocit torturi de o cruzime fără seaman. Boierii vârstnici sunt prăjiti în tigăi uriaşe, fierţi în cazane sau puşi la frigare asemenea animalelor. Cei tineri sunt traşi în ţeapă iar în faţa lor le sunt chinuite rudele de sex feminin. Femeile sunt trecute prin supliciul sforilor, sfori astfel create încât să taie trupul asemenea unui fierăstrău.
Nebunia ţarului atinge paroxismul în masacrul de la Novgorod, din 1570. Convins că oraşenii bogatului târg complotează împotriva sa, Ivan al IV-lea ordonă uciderea întregii populaţii. Doar după ce numărul victimelor atinge ordinul miilor sau zecilor de mii, iar apele râului sunt zăgăzuite de mulţimea cadavrelor, ţarul le îngăduie supravieţuitorilor să îşi continue existenţa.
Ţarul, care îşi căpătase deja apelativul Groznii – cel groaznic, cel măreţ -, nu pierde timpul şi realizează căsătorie după căsătorie, schimbând nu mai puţin de 7 soţii. Cele mai multe mor otravite, în timp ce de altele divorţează la scurt timp după căsătorie. Mai mult, îi vine ideea să se însoare cu însăşi regina Elisabeta I a Angliei.

Anastasia a Rusiei
căsătorită. 1547, decedat 1560
Maria Temrjukovna
căsătorită. 1561, decedat 1569
Marfa Sobakin
căsătorită. 1571, decedat 1571
Anna Koltovski
căsătorită. 1572, anul. 1574
Anna Vasilchikov
căsătorită. 1575, decedat 1576-77
Vasilisa Melentev
căsătorită. 1579, anul. 1579
Maria Dolgoruki
căsătorită. 1580, ucisă 1580
Maria Nagaia
căsătorită. 1581

Totuşi se spune că una din soţii, virtuoasa Anastasia pe care Ivan o iubea cu ardoare, îl făcuse mai uman, mai înţetegător. Din nefericire sfetnicii Silvestru şi Adaşev se certau din ce îb ce mai des cu rudele Anastasiei. În ziua de 7 august 1560, în urma unei certe cu Adaşev, ţarina a fost doborâtă de o criză de epilepsie şi s-a stins Ivan fiind profund marcat de această pierdere, acuzându-şi sfetnicii că i-au ucis “ frumoasa”. Ca să se protejeze de demonii săi, ţarul a înfiinţat o poliţie secretă : opricinina.

Nu pot să mă abţin să nu compar perioada în care a funcţionat această gardă personală – opricinina – adică perioada 1565- 1572 cu epoca “marii terori” din perioada stalinistă 1935-1938 .
În mod asemănător a procedat şi Stalin, care a recurs la epurări ca să pună mâna pe puterea absolută, până atunci limitată de vechii bolşevici. În plus, în ambele cazuri, teroarea a urmat decesului soţiilor celor doi tirani.

Soţia ţareviciului, la vremea aceea însărcinată, era încă în haine neprotocolare, nefardată , chiar înainte de a 7-a nuntă a socrului ei cu Maria Nagaia ( care avea să-i dăruiască un fiu – Dimitri şi care, mai tărziu va accepta jocul lui Grigori Otrepiev – falsul Dimitri şi a polonezei Marina Mniszek).
Ivan, înfuriat la culme de înfaţişarea norei o loveşte, ţareviciul Ivan aude stigătele acesteia, se interpune între cei doi dar Ivan îl loveşte puternic cu sceptrul în tâmplă, ucigându-l.

Cu ceva ani în urmă, Ivan îi scrisese lui Kurbski : “ Aminteşte-ţi că cel mai mare dintre ţari, Constantin; aminteşte-ţi că, în numele regatului, şi-a ucis propriul fiu şi se numără totuşi printer sfinţi”

Infanticidul avea să devină unul dintre marile mituri ale istoriei ruse : ţarul trebuie să fie nemilos, chiar şi faţă de propriii copii. Astfel, Petru cel Mare îl va executa pe fiul său, Aleksei, iar Stalin îşi va lăsa fiul, Iacob, în temniţele hitleriste, refuzând propunerea germanilor de a-l schimba cu mareşalul Paulus. “ Nu voi schimba un mareşal pe un locotenent” a răspuns scurt tiranul de la Kremlin.

În noaptea dramei, Ivan, disperat, a urcat în clopotniţa Catedralei Sfântul Vasile, insoţit de fiul său mai mic, Feodor, şi a tras singur clopotele. Apoi , după ce a încercat, fără succes, să se arunce de sus, a leşinat.

La numai 53 de ani, albit de timpuriu, lovit de nebunie şi de o boală necunoscută ce îi descompunea trupul, Ivan cel Groaznic îşi dădea sfârşitul în timpul unei partide de şah alături de boierul Boris Godunov, viitorul ţar al Rusiei. Deşi populaţia fusese înştiinţată că monarhul a decedat în urma unei boli misterioase, raportul ambasadorului Angliei suna sec:”Ţarul a murit otrăvit!”.