ZEII OLIMPIENI

Demetra




În mitologia greacă, zeiţă a grânelor şi a recoltelor bogate, fiica a Titanului Cronos şi a Reei. Când fiica sa Persefona, a fost răpită de către Hades, supărarea Demetrei a fost atât de mare încât a neglijat pământul; nicio plantă nu mai creştea, iar foametea a cuprins întreaga lume. Înspăimântat de aceasta situaţie, Zeus i-a cerut fratelui său, Hades să i-o înapoieze pe Persefona mamei sale. Hades a fost de acord, dar înainte de a o elibera, a obligat-o pe fată să mănânce seminţe de rodie, care ar forţa-o să se întoarcă la el câte 4 luni pe an.
Lipsa de viaţă a naturii pe timpul iernii, se spunea ca se datorează supărării Demetrei, pricinuită de plecarea fetei sale.

Afrodita



În mitologia greacă, zeiţă a dragostei şi a frumuseţii, iar în cea romană, zeiţa Venus. În legenda Homerică, ea este fiica lui Zeus şi a Dionei, una dintre soţiile acestuia, dar în Theogonia lui Hesiod, ea este descrisă ca fiind nascută din spuma mării, şi etimologic vorbind, numele ei ar putea însemna „născută din spumă”. Conform lui Homer, Afrodita este soţia lui Hefaistos, schiopul şi urâtul zeu al focului. Printre iubiţii săi se număra, Ares (zeul razboiului) care mai târziu, în mitologie a fost prezentat ca soţul ei. Ea a fost rivala Persefonei, regina celeilalte lumi, pentru dragostea frumosului tânăr grec, Adonis.

Apollo



În mitologia greacă, fiu al lui Zeus şi al lui Leto, fiica unui Titan. El a creat de asemenea epitetele „Delian”(Delos, insula unde s-a născut) şi „Pythian” (omorârea lui Python, legendarul şarpe care păzea un mormânt de pe Muntele Parnas). În legenda Homerică, Apollo a fost iniţial zeu al profeţiei. Cel mai important oracol al său a fost la Delfi, locul victoriei sale împotriva lui Python. Acesta uneori, le dădea muritorilor pe care îi iubea (prinţesa Casandra) , darul profeţiei.

Ares




În mitologia greacă, zeu al războiului şi fiu al lui Zeus şi al Herei. Romanii l-au identificat cu Marte, de asemenea un zeu al războiului. Agrsiv şi sălbatic, Ares se identifica cu natura brutală a războiului. El era antipatizat atât printre zei cât şi printre oameni. Printre zeitaţile asociate cu Ares, se număra şi soţia sa Afrodita, şi alte câteva zeitaţi mai puţin importante ca Deimos (Teama) şi Phobos (Dezordine), care l-au însoţit în lupte.

Artemis



În mitologia greacă, una din principalele zeiţe, iar în cea romană, zeiţa Diana. Ea a fost fiica lui Zeus şi a lui Leto, şi sora geamănă a zeului Apollo. Ea era conducătoarea vânătorii, pentru zeii şi zeiţele vânatorii şi ale animalelor sălbatice, în special ale urşilor. Artemis era deasemenea şi zeiţa naşterii, a naturii şi a recoltelor. Ca zeiţă a lunii, ea era uneori identificată cu zeiţele Selena şi Hecata.

Atena



Una dintre cele mai importante zeiţe în mitologia greacă, cunoscută şi sub numele de Palas Atena. În cea romană ea a fost identificată cu zeiţa Minerva. Atena s-a născut şi a crescut alături de Zeus, fiind fiica lui preferată. Ea a fost o zeiţa virgină, numita Parthenos („fecioara”). Principalul sau templu, Parthenon-ul, era în Atena, şi conform legendei, a devenit al sau, din recunoştinţă pentru darul făcut poporului atenian, măslinul.

Hefaistos



În mitologia greacă, zeu al focului şi al metalurgiei, fiu al lui Zeus şi al zeiţei Hera, sau fiu numai al Herei. Spre deosebire de ceilalti zei, Hefaistos era şchiop şi stângaci. La puţin timp de la naşterea sa, a fost alungat din Olimp, fie de Hera, care a fost îngrozită de deformarile sale, fie de către Zeus, pentru că i s-a alăturat Herei împotriva sa. În majoritatea legendelor, el a fost primit înapoi în Olimp, şi s-a căsătorit cu Afrodita sau cu Aglaia. Fiind singurul meşteşugar dintre zei, Hefaistos le facea armurile, armele şi bijuteriile. Atelierul sau, se spune că se afla sub muntele Etna, un vulcan din Sicilia. Hefaistos este deseori identificat, în mitologia romană cu zeul focului, Vulcan.

Hera



În mitologia greacă, regina zeilor, fiica a titanului Cronos şi a Reei, fiind sora şi soţie a lui Zeus. Hera era zeiţa căsătoriei şi a femeilor căsătorite. Ea a fost mama lui Ares, Hefaistos, Hebe(zeiţa tinereţii) şi a Eileithyei, zeiţa naşterii. Hera era o soţie geloasă, care le persecuta pe amantele lui Zeus şi pe copii acestora. Supărată pe prinţul troian Paris, pentru că a preferat-o pe Afrodita, Hera i-a ajutat pe greci în Războiul Troian şi nu s-a liniştit până când Troia a fost distrusă. Hera este identificată cu zeiţa romana Junona.

Hermes




În mitologia greacă, curier al zeilor, fiul lui Zeus cu Maia, fiica titanului Atlas. Hermes era deasemenea zeul comertului, si protector al negustorilor si al pastorilor. Ca zeitate a atletilor, el proteja stadioanele şi era responsabil atât pentru norocul sportivilor cât şi pentru sănătatea acestora. În ciuda caracteristicilor sale virtuose, Hermes era un duşman periculos, un şmecher, şi un hoţ. Într-o versiune a unei poveşti caracteristice, în ziua în care s-a nascut, i-a furat turma fratelui sau, zeul Apollo. Confruntat de catre Apollo, Hermes a negat furtul. Cei doi fraţi s-au împăcat în final, când Hermes i-a dat lui Apollo, abia inventata liră. La începuturile artei greceşti, Hermes era reprezentat ca fiind matur şi cu barbă; în arta clasică, el a devenit un tanăr atlet, nud şi fără barbă.

Hestia

În mitologia greacă, zeiţa fecioara a focului din cămin, cea mai mare fiica a titanului Cronos cu Rea. Se spunea ca ea lua parte la toate sacrificiile, şi că i se închinau rugăciuni înainte şi după masă. Deşi apare în foarte puţine mituri, multe oraşe aveau un cămin comun, unde ardea focul ei. În Roma, Hestia era venerată ca fiind zeiţa Vesta, iar focul ei era îngrijit de şaşe preotese virgine, numite „vestalele virgine”.

Poseidon



În mitologia greacă, zeul marilor, fiu al titanului Cronos cu Rea, şi frate al lui Zeus şi al lui Hades. Poseidon era soţul Amfitritei, una dintre Nereide, cu care a avut un fiu, Triton. Poseidon a mai avut şi alte relaţii amoroase cu nimfe, şi a mai avut câţiva copii, cunoscuţi pentru sălbăticia şi cruzimea lor, printre ei numarându-se gigantul Orion şi Ciclopii Polifemi. Poseidon şi Meduza Gorgon erau parinţii lui Pegas, faimosul cal înaripat.

Dionis



Dionis era în mitologia greacă zeul vegetaţiei, al pomiculturii, al vinului, al extazului şi fertilităţii, denumit la romani şi Bacchus sau Liber. Dionis era una dintre cele mai importante divinităţi cunoscute în vechime, al cărei cult era răspândit în întreaga lume.


Zeus



În mitologia greacă, zeul cerului şi conducătorul zeilor Olimpieni. Zeus corespunde cu zeul roman Jupiter.
Zeus a fost considerat, conform lui Homer, tatăl zeilor şi al muritorilor. El nu a creat nici zei, nici muritori; el era tatăl lor, în sensul de protector şi conducător atât al familiei Olimpiene cât şi al rasei umane. El era zeul cerului, al ploii şi al tunetului. Zeus a condus asupra zeilor de pe Muntele Olimp. Principalele sale altare erau la Dodona, Epirus (cel mai vechi altar, faimos pentru oracolul sau) , şi în Olimp, unde erau organizate, în onoarea lui, Jocurile Olimpice, o dată la 4 ani. Şi Jocurile Nemeene, ţinute în Nemeea, în nord-vesul Argos-ului, erau organizate tot în onoarea lui Zeus.