Turul Franţei 2011

Ieri s-a încheiat una din cele mai interesante ediţii a Turului Franţei. Câştigătorul meritat al ediţiei a fost Cadel Evans, un rutier tenace care deşi nu a beneficiat de sprijinul unei echipe puternice, aşa cum a fost cazul fraţilor Schleck, totuşi a reuşit un parcurs extraordinar. Andy şi Frank Schleck au ocupat celelalte trepte ale podiumului, momentul lor de vulnerabilitate fiind la Gap unde au pierdut timp mult ceea ce l-a costat pe Andy câştigarea turului.
Cadel Evans a câştigat la contratimp în faţa lui Andy Schleck. Îmi amintesc în schimb că pentru Andy Schleck este al doilea tur pierdut la contratimp în etapa 20, anul trecut fiind învins de Contador. De data aceasta experienţa şi hotărârea lui Evans au avut câştig de cauză în faţa tinereţii şi echipei formidabile a fraţilor.
Cadel şi Lance - 2010 Î
Marea dezamăgire a fost Alberto Contator. Deşi aşteptările a fost mari Alberto nu a strălucit ca în anii trecuţi şi nici nu a mai fost acel "Moş Crăciun" care împărţea victorii de etapă celor care îl ajutau pe parcurs ( Tiralongo şi Rujano în Giro 2011). E adevarat că nu s-a prea bucurat nici de susţinerea unor suporteri care nu o dată l-au urmat cu seringi pe traseu sau costumaţi în medici – aluzie la problemele pe care acesta le are cu autorităţile în legătură cu dopajul. Andy poate câştiga Turul Franţei 2010 din cauza acuzaţiilor de dopaj care i-au fost aduse spaniolului. Un alt rutier care poate profita de suspendarea lui Alberto este Michele Scarponi locul 2 din Turul Italiei 2011 .
În acest tur au fost şi foarte multe surprize plăcute cum ar fi Thomas Voeckler- locul IV la general, Jean Cristophe Peraud şi Pierre Rolland care a caştigat o etapa chiar pe Alpe d Huez şi a câştigat şi tricoul alb de cel mai bun tânăr. Tricoul verde a fost câştigat de Mark Cavendish iar tricoul de cel mai bun căţărător de Samuel Sanchez care s-a clasat pe locul al VI-lea la general. Poate că altfel ar fi stat lucrurile dacă nu erau abandonurile unor rutieri importanţi cum ar fi: Andreas Kloden, Alexandr Vinokurov (cel mai ghinionist deoarece nu a reuşit să termine ultimul său tur înainte de retragere), Jurgen Van den Broek , Chris Horner si poate cel mai important Bradley Wiggins cu şanse mari la podium.



Cea mai ghinionistă echipă a turului a fost Radioshack care a avut patru lideri la start însă trei dintre ei au abandonat iar unul a căzut pierzând timp important. Mark Cavendish câştigătorul tricoului verde a făcut un tur extraordinar câştigând V etape ca şi anul trecut.
Favoritul meu înaintea turului, Peter Velits, a ocupat locul 19 fiind confirmat locul 3 din Turul Spaniei 2010.
În legătură cu traseul pot spune că mi-a plăcut mai mult cel al Turului Italiei de anul acesta, traseul Turului Franţei fiind mai uşor. Poate dacă traseul era mai greu aveam un alt învingător – Ivan Basso sau Andy Schleck. În ultimii ani cred că Turul Italiei a devenit cel mai mare tur, Turul Franţei fiind mai uşor cu prea multe etape de sprint masiv.
Să vedem ce va fi în 2012….

Vacanţa la Eforie

Am fost pe la Marea Neagră. De obicei scriu ceva impresii despre locaţie sau cărţi - după caz. Acum NO COMENT...
Las doar câteva imagini şi mă întorc după turul Franţei, tur pe care l-am urmărit şi de pe litoral. Tour de France 2011 e foarte interesant...I'll be back with details!




















































În drum spre casă...

Turul Franţei 2011

Pe data pe 2 iulie va începe Turul Franţei 2011, cea mai importantă competiţie ciclistă din lume. Turul de anul acesta se anunţă unul din cele mai interesante tururi din istorie.



Câştigătorul de anul acesta va trebui să înfrunte câteva din cele mai grele căţărări atât din Franţa cât şi din Italia. Cele mai importante ar fi : Col du Tourmalet, Plateau de Beille, Col du Galiber şi cea mai grea căţărare din întregul tur - Alpe-D’Huez - care va decide învingătorul turului.








Principalii favoriţi sunt: Alberto Contador, Frank şi Andy Schleck, Samuel Sanchez, Jurgen van Den Broek, Robert Gesink, Alexander Vinokurov, Levi Leipheimer, Andreas Kloden, Chris Horner, Ivan Basso, John Gadret , Nicholas Roche, Bradley Wiggins, Cadel Evans, Damiano Cunego şi Peter Velits.

Final de an şcolar ! Vacanţăăăăă !!!!

„Schitul Orgoeştii Noi” de Gheorghe BACIU

Lansarea volumului „Schitul Orgoeştii Noi”
Marti, 14 iunie 2011
la Galeriile „Pod – Pogor”


Literaturii Române Iaşi, Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” şi Societatea Culturală „Junimea’90” organizează marţi, 14 iunie 2011, ora 17.00, în Galeriile „Pod – Pogor”, lansarea volumului „Schitul Orgoeştii Noi” de Gheorghe BACIU, Editura Pamfilius, Iaşi, 2011.
Prezintă: prof. univ. dr. Gheorghe CLIVETI, prof. dr. Lăcrămioara IORDĂCHESCU, c.s. dr. Silviu VĂCARU, dr. Sorin IFTIMI








Revin astăzi, 14 iunie de la lansare. A fost foarte interesant. Sunt mândru să-l am profesor pe domnul Baciu.

Îmi amintesc cuvintele lui Mark Twain "Stai departe de oamenii care îţi micşorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac sa te simţi că şi tu poţi deveni mare."






































Revin astăzi, 15.09.2011 cu un scurt rezumat. Cartea este plină de amănunte, detalii aşa încât sper că am notat ce e mai important...deşi tot e important.

Orgoieşti este cel mai nordic sat de pe Valea Horăieţii. Numele Horăiata are origine slavă demonstrând convieţuirea românilor cu slavii.
Satele Orgoieşti şi Neagomireşti erau stăpânite de familia Orgoae încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun.

Constantin Costachi, din neamul boierilor Costachi, se căsătoreşte cu Safta Bogdan, fiica marelui logofăt Ioan Bogdan, realizându-se o alianţă între două familii care deţinuseră un rol major în viaţa politică a Moldovei secolelor XVII şi XVIII.

Spătăreasa Safta Bogdan ctitoreşte Schitul Orgoieştii Noi – schit cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. A existat şi schitul Orgoieştii Vechi, cu acelaşi hram.

Alexandru Ioan Cuza a desfiinţat o serie de schituri înainte de înfăptuirea secularizării averilor mănăstireşti printre care şi Schitul Orgoieştii Noi , nu şi cel Vechi, în locul celui Nou rămânând schitul Bogdăniţa din vecinătate.
Schitul Orgoieştii Vechi a existat unde se găseşte astăzi Biserica de Lemn din satul Orgoieşti. Schitul Orgoieştii Noi se află pe teritoriul fostei moşii Neagomireşti, astăzi locul aparţinând satului Căpuşneni.

Biserica schitului Orgoieştii Noi se află la 100 m de pârâul Horăiata şi la 50 m de pădure, loc pitoresc, ferit de tumultul activităţilor omeneşti. Biserica aparţine stilului bizantin.

Documentele atestă faptul că Safta Bogdan s-a ocupat “ prin propria osteneală şi cheltuială” de toate cele necesare ( catapeteazmă, veşminte, vase) desfăşurării activităţii monahale şi nicidecum nu a existat vreun nacealnic care să facă asta, deşi în acea perioadă existau mulţi călugări slavi.

În 1823 răposatul schimonah Mihail Sturza îşi lasă averea Schitului Orgoieşti şi Mănăstirii Neamţului însă Mănăstirea Neamţ îşi însuşeşte tot, în defavoarea Schitului Orgoieşti.

Copilul Dunării - Doina Popescu-Brăila

O carte amuzantă. Mi-a fost recomandată chiar de autoare deşi părerile celorlalţi au fost +16(ani).
Mulţumiri doamnei Doina Popescu-Brăila. Am regăsit un fel de "Amintiri din copilărie" şi de "Pistruiatul"...
O lectură plăcută, veselă dar şi încărcată de istorie, istoria unei perioade în care românii au fost greu încercaţi - perioada ocupaţiei naziste - privită cu ochi de copil...




În cartea Copilul Dunării scrisă de autoarea Doina Popescu Brăila, ne sunt prezentate aventurile personajului principal, Niţă.
Acţiunea se petrece într-un sat din Brăila, pe malurile Dunării în perioada ocupaţiei naziste. Fiecare din cele 27 de capitole ilustrează câte o păţanie a lui Niţă, cu fiecare capitol fiindu-ne introduse noi personaje.
Niţă era al 12-lea copil al Dobriţei, cunoscută în sat drept Dobriţa bulgăroaica. Având aşa mulţi copiii, Dobriţa nu-i acordase prea multă atentie micului Niţă, iar cu surorile lui nu se împăca prea bine. Astfel , micuţul şi-a găsit un prieten de nădejde în gânsacul Toderaş de care se zvonea că era fermecat deoarece Dobriţa era cunoscută ca vrăjitoare iscusită în sat.
Nită reproşa adeseori parintilor numele pe care i l-au dat. Era necăjit ca pe vacă o chema Venera, iar pe pisică, Leopard şi numai lui nu-i găsiseră un nume deosebit .
Baiatul , deşi era mai pricăjit decât alţi copii de vîrsta lui, era isteţ şi iute de picior astfel încât cand era în impas, dacă nu scăpa cu vreun vicleşug, atunci sigur scăpa cu fuga.
Casa bulgăroaicei devenise sediul comandamentului nemţesc, iar Niţă se întrecea în farse pe care le făcea “vărzarilor”, cum ii numea el pe soldatii nemti. Bulgărele de sare pus în ceaunul cu varză şi praştia cu care îi ochea şi nimerea pe nemţi sunt doar câteva exemple care ilustrează comportamentul copilului.
Fire prietenoasă, şi-a făcut repede prieteni chiar printre nemţi, în persoana bucătarului Franţi care îl va scoate din multe încurcături.
Pe parcursul capitolelor facem cunoştinţă cu Maiorul Schroeder, colonelul Aron Stefl, haiducul Manole, frumoasa Cleopatra, popa satului şi multe alte personaje.
Povestirile sunt încărcate de umor fiind oarecum asemănătoare cu Amintirile din copilărie ale lui Ion Creangă şi cu unele schiţe din opera lui I.L. Caragiale.
Finalul este unul fericit, iar povestirea de final lasă loc la o eventuală continuare.

Tabăra de la Muncel, Paşcani 2011 - VI B