Julius Caesar

Om politic, general ,fiu al C. Julius Caesar, praetor apoi guvernator al provincial Asia, nepot al lui Caius
Marius ; căsătorit în 82 cu Cornelia, fiica lui Cinna (conducătorul popularilor), Caesar este graţiat în 82, după victoria optimaţilor, de către Sylla.
Anii următori (81-78) şi-i petrece în diferite misiuni in Orient; revine la Roma după mortea lui Sylla, făcându-şi debutul ca orator in procesele impotriva lui Cornelius Dolabella şi C. Antonius.



După anul 70 Caesar se îndepărtează de poziţiile aristocraţiei senatoriale si se apropie de tabara popularilor, combătând, alături de aceştia, politica optimatilor. Quaestor, Pontifex Maximus, praetor, apoi guvernator al Hispaniei Ulterior, Caesar încearcă să colaboreze cu Licinius Crassus şi-l sprijină intre anii 67-62 pe Pompei. Revenit in iunie 60 la Roma reuşeşte, graţie abiliţatii sale diplomatice, să atenueze temporar rivalitatea dintre Crassus si Pompei si profită de opoziţia înverşunată a senatului fată de ratificarea măsurilor adoptate in anii 64-63 de Pompei in Orient, pentru a incheia primul triumvirat.

Ales consul, Caesar adoptă in 59 in ciuda opoziţiei senatoriale, o serie de legi favorabile intereselor triumvirilor. În calitate de proconsul, obţine în 58 guvernarea, pe o perioadă de 5 ani, a Galliei Cisalpine, a Galliei Transalpine si a Illyricumului. Căsătoria in 59 a fiicei sale Iulia cu Pompei contribuie la întarirea legăturilor dintre cei doi oameni politici. Întrevedera de la Lucca din Etrulia dintre Caesar, Pompei, Crassus se incheie în aprilie 56 prin reînnoirea triumviratului şi estomparea tensiunii reinstalate intre Crassus si Pompei. Se decide ca aceştia doi să ocupe in 55 consulatul, iar lui Caesar sa-i fie prelungită cu încă 5 ani autoritatea în provinciile sale.



Influenţa de care se bucurau triumvirii la Roma face ca, în ciuda opoziţiei senatoriale înverşunate, planul de la Lucca să fie transpus aidoma in practică. În 55 lui Pompei i se acordă pentru 5 ani guvernarea provinciei din Spania, iar lui Crassus, Siria. În 58, in calitate de guvernator al Galliei Narbonesis, Caesar profită de apelul lansat de galii ameninţaţi de suebii lui Ariovist, pentru a iniţia cucerirea întregii provincii.
După ce îi învinge pe helveţii din sud-estul Galliei, iese victorios din confruntarea cu Ariovist, care este obligat să se refugieze peste Rin în Germania.

În 57 cucereşte nordul şi nord-vestul Galliei, reprimă în anul următor o răscoală a veneţilor şi morinilor, apoi anexează Aquitania. Cele două expediţii organizate în 55 şi 54 în Britannia, precum şi traversarea Rinului în 55 şi 53, când întreprinde primele incursiuni romane în Germania, deşi nu aduc câştiguri teritoriale, stârnesc un ecou la Roma sporindu-i popularitatea.

Marea răscoală din 52 a Galilor, sub conducerea arvenului Vercingetorix, pune în pericol întreaga cucerire, dar, graţie geniului militar al lui Caesar, forţele răsculaţilor sunt înfrânte la Alesia. În 51 sunt reprimate ultimele rezistenţe, realizându-se astfel cucerirea întregii Gallii, iar, Caesar încheie redactarea celor 7 cărţi ale lucrării sale „Comentarii de bello Gallico”.

Moartea lui Crassus la Carrhae, intensifică frământările sociale şi politice la Roma, soldate cu lupte de stradă între populari şi optimaţi şi cu apropierea lui Pompei de poziţiile aristocraţiei senatoriale, care solicita rechemarea lui Caesar din Gallia, duc, îndeosebi după numirea lui Pompei „consul sine collega”, la înstrăinarea de Caesar şi la creerea unei stări de încordare între cei doi oameni politici. Încercările lui Cicero de aplanare a conflictului care se profila, eşuează.

În iarna anilor 48/47, Caesar este asediat împreună cu Cleopatra, în citadela Alexandriei de partizanii lui Ptolemeu şi numai sosirea unor întării din Asia Mică îi permite să obţină victoria în bătălia de pe Nil (27 martie 47).
Revenit în Asia Mică, încearcă să recucerească fostul regat al tatălui său, îl înfrânge pe Farnace II la Zela. În octombrie 47 soseşte la Roma, la 28 decembrie debarcă din Africa de Nord, unde pompeienii concentrează o puternică armată, pe care Caesar o înfrânge la 6 aprilie 46 în bătălia de la Thapsus.




Bătălia de la Munda pune capăt războiului civil, Caesar rămânând unicul stăpân al statului roman. După ocuparea Italiei în primăvara anului 49, Caesar este desemnat dictator, în anii 48, 46, 45, 44 este ales consul, în 48 dictator timp de un an, în 46 dictator pe 10 ani, ca în februarie 44 să fie numit „dictator perpetuus” La 15 martie 44 Caesar este asasinat într-o întrunire a senatului din Roma de o conjuraţie de 60 de senatori în frunte cu Cassius Longinus şi Iunius Brutus.

Om politic de genială fantezie şi o voinţă de fier, diplomat subtil şi lucid, organizator strălucit, inegalabil strateg şi conducător de armată, Caesar rămâne una dintre cele mai strălucite personalităţi ale Romei antice şi-şi scrie numele alături de Alexandru Macedon şi Hanibal, printre marii cuceritorii ai antichităţii.